Regina Elisabeta a României – Un Secol de Eternitate



DESPRE EXPOZIțIE

La 18 februarie/5 martie 2016 s-au împlinit o sută de ani de la trecerea în neființă a reginei Elisabeta a României. O personalitate fascinantă a istoriei noastre moderne, o figură cu totul aparte a familiei regale române, pe care Muzeul Național Peleș o omagiază acum prin organizarea unei expoziții speciale. O expoziție care își propune să prezinte iubitorilor de frumos un portret aparte al suveranei-poete Carmen Sylva prin etalarea unor valoroase piese de patrimoniu din colecțiile Muzeului Național Peleș.

Unele dintre exponate sunt creații personale ale reginei Elisabeta și constuie o mărturie asupra talentului arsc al suveranei, evocat de mulți dintre contemporanii săi. La 20 aprilie 1878, cu ocazia zilei de naștere a principelui Carol, principesa Elisabeta îi oferea soțului său, drept cadou, un tablou reprezentând un buchet de frunze cu fragi și păpădie. O altă lucrare prezentă în expoziție – intulată Puiu – a fost pictată de regina Elisabeta în 1883 și reprezintă o tânără țărancă în peisaj montan, care întruchipează de fapt o alegorie a României. Un desen asemănător a fost publicat de Carmen Sylva în ediția princeps a volumului ,,Poveşle Peleşului”, apărut în limba germană la Leipzig, în 1883.

Tot la doi ani de la proclamarea Regatului României, în 1883, regina Elisabeta realiza Actul inaugural al Castelului Peleș, piesă valoroasă care ocupă un loc aparte în cadrul expoziției. Acest document arsc vorbește viitorimii de ctorirea reședinței regale din Sinaia, care a devenit „leagănul Dinasei române”. Două gravuri din 1881 și trei manuscrise ale reginei Elisabeta (dintre care două cu legături de argint și pietre prețioase) completează portretul de arst al reginei poete Carmen Sylva. În expoziție mai este prezentat un Caiet manuscris litografiat după ,,Die Sfynx”. Acesta reprezintă o copie a caietului manuscris al Reginei Elisabeta și cuprinde versuri în limbile germană și franceză, alături de traducerea în limba română a Elenei Văcărescu și parturi muzicale de August Bungert pe versuri de Carmen Sylva.

O altă pasiune a reginei Elisabeta a României – arta broderiei, a dantelei – este ilustrată în expoziția organizată de Muzeul Național Peleș prin prezentarea unor creații cu certă valoare arscă și memorială. Căsătoria principelui moștenitor Ferdinand cu principesa Maria în 1893 i-a prilejuit reginei Elisabeta realizarea unei broderii pe cafea, păstrată până în zilele noastre. O altă piesă valoroasă – prezentată la Expoziția universală de la Paris din anul 1900 – o reprezintă scutecul de botez al principelui Carol, realizat din dantela frivolité, în anul 1894, de către Regina Elisabeta. Mai multe piese de dantelă lucrate cu suveica de regina Elisabeta (acoperitoare de por, acoperitoare de sicriu, ancadrament de altar, pernuțe) vin să completeze portretul arsc al evlavioasei suverane, cufundată spre sfârșitul vieții într-o profundă religiozitate. O piesă specială în cadrul acestei expoziții o reprezintă chiar suveica reginei Elisabeta, realizată din aur masiv. Muzeul Național Peleș păstrează în colecțiile sale piese de mobilier care poartă amprenta talentului arsc al reginei Elisabeta, cum ar fi o masă circulară, al cărei blat a fost decorat de suverană cu scene biblice. O casetă de corespondență a fost pictată de Carmen Sylva cu move florale și vegetale. Diferite piese de mobilier și de artă decoravă care au aparținut reginei Elisabeta și sunt prezentate în expoziție vin să completeze atmosfera care domnea odinioară în castelul Peleș, atât de drag suveranilor României. Realizate în importante ateliere europene (Paul Telge din spațiul german, Émile Gallé din cel francez) sau chiar în România, toate aceste piese de patrimoniu arată gustul arsc al unei epoci numite cândva – cu jusficată mândrie – „La Belle Époque”. Evocarea personalității complexe a reginei Elisabeta nu poate fi completă fără prezentarea acvității caritabile pe care aceasta a desfășurat-o cu o rară devoțiune. Această „sfântă binefăcătoare” – cum și-o amintea George Enescu – a înființat spitale în vreme de război și orfelinate în mp de pace. Principesa Elisabeta s-a implicat acv în mpul Războiului de Independență prin înființarea unui spital la Cotroceni, în care s-a ocupat de îngrijirea răniților. Asel și-a câșgat Elisabeta renumele de „mamă a acelora îndurerați”, eternizat în operele mai multor arș. Sculptorul Carol Storck este prezent în expoziția omagială organizată de Muzeul Național Peleș cu lucrarea Elisabeta îngrijind un rănit.

Medalisca omagială prezentată în cadrul expoziției evocă acvitatea filantropică a reginei Elisabeta, concrezată prin înființarea instutului „Vatra Luminoasă”, dedicat îngrijirii celor fără vedere, sau a Societății de binefacere „Regina Elisabeta”, care în 1902 înființa un azil pentru săraci. Azilul „Elena Doamna” s-a bucurat și el de atenția protectoare a reginei Elisabeta, în 1912 fiind emisă o medalie jubiliară la împlinirea a 50 de ani de existență a azilului.

Cum iconografia reginei Elisabeta a României nu putea lipsi din această expoziție omagială, piesa de rezistență este splendidul portret realizat în 1872 de G.P. Al. Healy, care o înfățișează pe principesa Elisabeta la vârsta de 28 de ani, îmbrăcată în costum popular muntenesc. Două albume de fotografii (dintre care unul dăruit de primarul orașului Neuwied, la împlinirea unui secol de la nașterea suveranei) evocă secvențe din viața reginei Elisabeta a României. Imaginea suveranei este completată și prin prezentarea unor portrete de cabinet, provenite din fototeca Muzeului Național Peleș, a Bibliotecii Academiei Române – Cabinetul de Stampe, a Muzeului Național de Istorie a României, a Muzeului Municipiului Bucureș sau din colecțiile private ale domnilor Mădălin Ghigeanu și Vlad Andreas Grunau.

Elisabeta a fost cea dintâi regină a României și în același timp, vreme de o jumătate de veac, a fost o ambasadoare în lume a tot ce este românesc. Intelectuală rafinată, cunoscătoare a multor limbi străine, a învățat și limba română și a făcut acest lucru dintr-o dorință de perfecțiune, dar și pentru a se înțelege și a înțelege cât mai deplin pe cei cărora soarta o desnase să le fie în frunte. A avut rare însușiri. Scriitoare, intelectuală înzestrată cu capacitatea de a recepta și de a acumula variate cunoșnțe, neîntrecută arstă, a fost o regină care a făcut din țara și poporul care o aduseseră la cârma lor un țel al vieții, străduindu-se a le difuza dincolo de hotare imaginea. A trecut prin viață ca printr-un basm, însuflețită de umanitate, trăind de fapt în lumi paralele, creându-și ficțiuni agreabile, oscilând între Rinul copilăriei și nereții, Dunăre și Mare și mai ales Carpații, unde se va înălța la Sinaia palatul noii sale vieți. Doamna și apoi regina Elisabeta, Carmen Sylva, nume cu care a intrat în literatură, cea dintâi regină a țării a rămas ca o aminre nemuritoare pentru generațiile următoare, deși de la dispariția ei din viață a trecut un veac și nici nu se cuvine a fi uitată.
D a n B E R I N D E I
M e m b r u a l A c a d e m i e i R o m â n e

VIZITAREA EXPOZIțIEI

Expoziţia se poate vizita în perioada:
17 septembrie 2016 – 30 decembrie 2016

Articole recomandate

Stiri 4886484980819425849

Trimiteți un comentariu

emo-but-icon

Populare

Recente

Comentarii

NewsLetter

item