Viaţa pasională a Reginei Maria

Regina Maria a Romaniei

Fiica a lui Alfred, Duce de Edinburgh, cel de-al doilea baiat al legendarei "Queen Victoria", si a Mariei Alexandrovna, Mare Ducesa a Rusiei, unicul copil al tarului Alexandru al II-lea, cea care avea sa devina Regina "Maria a României" a fost un veritabil personaj istoric, deopotriva enigmatic si paradoxal, care si-a trait viata in mod pasional, uneori chiar frenetic. Considerata de majoritatea istoricilor drept "ultima romantica", Regina Maria va fi eroina principala a serialului documentar pe care il incepem din acest numar al revistei noastre.

In Europa celui de-al XIX-lea veac existau mai multe Case Regale decât capete incoronate, caci numarul regatelor sau al imperiilor era mai mic decât numarul familiilor regale. Regina Maria a fost inrudita cu mai mult de o treime din aceste familii, fie direct, dar in grade diferite de rudenie, fie prin alianta.

Galeria imaginara a portretelor câtorva dintre aceste rude nobiliare este de-a dreptul fabuloasa. De pilda, Albert (1819-1861), Print Consort al Marii Britanii, era nascut Print de Saxa-Coburg-Gotha si a fost casatorit cu Victoria, Regina Angliei, timp de aproape un sfert de veac. Era bunicul Mariei din partea tatalui, dar viitoarea Regina a României nu l-a mai apucat in viata. Stia despre el ca era foarte protocolar, iubea caii si mâncarurile din vânat, insa nu era mare amator de mondenitati.

Sotia sa, "Queen Victoria" (1819-1901), care a ramas vaduva timp de peste 40 de ani, a fost cea mai longeviva regina din istoria Angliei. Maria ii spunea "Bunica Regina" si isi amintea despre ea ca era foarte severa, dar suferea de diabet, pentru ca dulciurile ramasesera marea ei slabiciune toata viata. Alexandru al II-lea (1818-1881), Tar al Rusiei, era "Bunicul Tar" din partea mamei. Maria l-a cunoscut putin pe bunicul matern, dar auzise ca era un rafinat colectionar de arta si pasionat de vinurile vechi, nu de votca, asa cum era obiceiul majoritatii rusilor.

Maria (1824-1880), Tarina a Rusiei, era "Bunica mparateasa", tot din partea mamei. Nepoata regala nu mai stia mare lucru despre ea, cu exceptia faptului ca se dadea in vânt dupa bijuterii, caviar si sampanie frantuzeasca. Victoria (1840-1901), numita "Matusa Vicky", a fost imparateasa a Germaniei in secolul al XIX-lea. Maria tinea minte ca matusa ei fusese cea mai mare amatoare de cafea pe care a cunoscut-o vreodata si fuma pe ascuns, ferindu-se de ochii servitorilor. Fiul ei, Wilhelm al II-lea (1859-1941), a fost împaratul Germaniei in prima jumatate a secolului XX. Maria stia despre "Varul Willy" ca era intruchiparea neamtului standard: ordonat, meticulos, disciplinat, pasionat de tehnica si un bautor formidabil de bere, pe care insa o indulcea, turnând câte o picatura de suc de fragi in fiecare halba.

În fine, Alfonso (1886-1966), marchiz de Orleans si Bourbon, dar si Infante al Spaniei, era cumnat al Mariei, dupa sora sa mai mica. Viitoarea Regina a României tinea minte ca "Ali" se lauda ca pierduse o avere la ruleta, insa nu renuntase niciodata la pretioasa sa vinoteca, in care pastra sticle cu vinuri mai vechi de 100 de ani... Acestea sunt doar câteva portrete pitoresti din galeria impresionanta a nobililor sau a capetelor incoronate cu care a fost inrudita "Maria a României"!

Parintii vlastarului regal Alfred, tatal Mariei - poreclit "Affie" si alintat "taticu?" - era atât Print al Angliei, cât si Duce de Edinburgh, dar mai avea si calitatea oficiala de Cel de al treilea mostenitor al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in ordinea succesiunii la coroana. Era barbat chipes, insa avea o fire irascibila (cu toate ca reusea sa se stapâneasca) si, se zice ca, ar fi fost destul de zgârcit, in pofida averii de familie. Desi era cam afemeiat, nu se purta foarte galant cu femeile din anturajul sau, dar respecta eticheta. Era ambasador itinerant al augustei sale mame prin toate dominioanele britanice si din acest motiv calatorea mult prin lume. n urma unei asemenea calatorii, facuta in Australia la bordul navei "Galateea" intre 1866-1868, "Affie" a descoperit deliciile unor mâncaruri pe care europenii le considerau exotice, dar care au ramas felurile sale preferate de mâncare, mai ales la ocazii festive. Este vorba despre fripturi de "alpaca" (un fel de capra, necunoscuta in Europa la acea epoca) si fripturi, la gratar, de porumbel "wonga" (o specie de zburatoare mari cât o bibilica de pe batrânul continent). n perioada tatonarilor diplomatice intreprinse de familia Regala in vederea alegerii unei consoarte princiare, Alfred a cunoscut-o si pe Principesa de Wied. Tânara i s-a parut cam grasa si exagerat de guraliva, motiv pentru care a respins politicos orice oferta conjugala. Ironia sortii a facut ca Principesa de Wied sa devina, peste numai câtiva ani, sotia viitorului Rege Carol I si sa urce pe tronul României Mici cu titlul de Regina Elisabeta!

Tratativele legate de casatoria cu Marea Ducesa a Rusiei, Maria Alexandrovna, singurul copil al Tarului Alexandru al II-lea si al Tarinei Maria, au durat aproape un an, din cauza tensiunilor politice dintre Imperiul Britanic si cel Rus. Pâna la urma s-a cazut, la invoiala si nunta s-a facut in toamna anului 1873, la Londra, unde viitoarea Ducesa de Edinburgh avea sa se mute definitiv. Nu a fost o nunta ca-n basme, asa cum s-ar fi putut crede, deoarece "Queen Victoria" nu isi agrea nora si nici nu era multumita de conditiile casatoriei. Din corespondenta pe care Maria Alexandrovna o intretinea cu mama sa, Tarina Maria, ramasa la Sankt Petersburg in faimosul "Palat de iarna" cu 160 de incaperi, posteritatea a aflat câteva amanunte pitoresti despre viata cotidiana a acestei printese ruse la Londra, in mijlocul celei mai celebre familii regale din lume. "Queen Victoria", dincolo de aureola sa legendara, era o femeie obisnuita si chiar bârfitoare. De cele mai multe ori, spre sfârsitul meselor, o apucau sughiturile. "Putea sa sughita - se confeseaza nora catre mama sa de departe - chiar si de o suta de ori, ca isi cerea scuze de tot atâtea ori!"

Opiniile Reginei Angliei fata de familia Imperiala a tarului erau "demne de o negustoreasa de peste". În plus, noua Ducesa de Edinburgh era deranjata de eticheta Casei Regale Britanice, considerând ca ea nu este tratata suficient de protocolar, asa cum credea ca merita inaltul sau rang nobiliar si asa dupa cum fusese obisnuita acasa. Cel mai pitoresc amanunt - din punctul de vedere al mentalitatii noastre contemporane - ramâne faptul ca isi instruise servitorii si doamnele de companie sa nu ii intoarca niciodata spatele, oriunde s-ar afla! Acestia era nevoiti sa se retraga de-a-ndaratelea, indiferent daca se aflau intr-o incapere sau in aer liber, pâna dispareau din fata privirilor Ducesei... Din aceeasi corespondenta am aflat ca printesa rusa gasise "Londra oribila, aerul de aici ingrozitor, zidurile cenusii de la Buckingham si Windsor de-a dreptul mohorâte, in comparatie cu palatele noastre in auriu si turcoaz din Sankt Petersburg, iar mâncarea englezeasca pur si simplu infioratoare".

Missy

„Azi, la ora 10.30, dimineata, Alteta Sa, Ducesa de Edinburgh a nascut o printesa. Atât Alteta Sa Regala si Imperiala, Ducesa, cât si Printesa Infanta, se simt perfect". În acest fel sec, tipic englezesc, era redactat un mic anunt, in ziua de 29 octombrie 1875, expediat telegrafic din Eastwell Park, comitatul Kent, catre redactia cotidianului londonez "Times", in paginile caruia a si aparut, in a doua editie a ziarului din aceeasi zi. Anuntul era semnat de cei trei medici care asistasera la venirea pe lume a viitoarei Regine Maria a României. Dupa câteva luni, micuta a fost botezata (dupa ritul anglican, nu cel ortodox!) "Maria Alexandra Victoria, Printesa a Marii Britanii si Irlandei de Nord". În treacat fie spus, Regina Angliei nu a fost incântata, considerând ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al bebelusei cu ochi albastri si nicidecum cel de-al treilea... Dar tot "Queen Victoria" a fost cea care i-a gasit porecla de alint "Missy", ce va deveni un adevarat prenume in cercul de apropiati ai viitoarei Regine.
Curios si interesant, in acelasi timp, ramâne un amanunt istoriografic care merita consemnat in incheierea acestui prim episod al serialului de fata. Din punctul de vedere al marilor Case Regale din Europa secolului al XIX-lea, "certificatul de nastere" care recunoaste, pentru prima data, România Mica drept "principat autonom", adica o considera stat independent, este documentul final al Congresului de pace de la Berlin, ce a avut loc in 1878, la câteva luni dupa incheierea Razboiului de Independenta. Din acest motiv, majoritatea istoricilor occidentali care au scris despre viata Reginei Maria fac o precizare inedita: nepoata a Reginei Angliei si a Tarului Rusiei, cea care avea sa devina Regina României s-a nascut cu exact trei ani inaintea viitoarei sale tari!!

Dinu ANGHEL / miculparis.ro

Comentarii