Don Juan - om al Moscovei


Un rege a plecat spre exil şi dragoste. Un rege de 26 de ani şi-a părăsit tronul pentru dragoste. Aceeaşi curiozitate pasională îl înconjoară pe Mihai al României şi pe Ana, logodnica lui, ca altădată pe Eduard al Angliei şi Wallis Simpson.

Nici dragostea, nici tragedia politică nu au fost jucate într-un singur act. Destinul acestui rege don Juan a fost marcat în permanenţă de figuri de femei. El a crescut împresurat de povestiri cu femei. A fost alintat de numeroase femei. A ajuns rege cu ajutorul femeilor. A fost detronat de o femeie şi a fost nevoie ca însuşi Stalin s-o mişte pe Ana Pauker pe tabla de şah a României, pentru a-l face şah mat.

O copilîrie austeră şi o tinereţe nefericită. În cursul tribulaţiilor sale, două Doamne l-au urmărit tot timpul pe Mihai. Aceste mândre figuri nu-l scăpau din ochi. Erau tinere prinţese, totuşi triste: mama, Elena, prinţesă de Grecia şi prinţesa de Spoleto, mătuşa sa, azi ducsă de Aosta. Amândouă soţii de bărbaţi uşuratici, amândouă părăsite. Elena l-a născut pe Mihai în 1921, la nouă luni după noaptea de nuntă cu prinţul Carol, care, luând-o de soţie, a ascultat fără şovăire sfatul şi îndemnul tatălui său, bătrânul rege Ferdinand. Dar, prinţul era cu gândul aiurea şi s-a apucat să răpească o dansatoare, pe nume Zizi Lambrino. Deghizat în contrabandist, a trecut cu aceasta frontiera rusească şi s-a căsătorit cu dansatoarea la Odesa. Primul său fiu rezultat din această căsătorie secretă, mai mare cu trei ani decât Mihai, urmează în prezent studiile la Paris. Regele Ferdinand a stricat această căsătorie.

Când s-a căsătorit cu o prinţesă de rangul lui, prinţul Carol s-a îndrăgostit de frumoasa roşcată Magda Lupescu, şi ea rămâne femeia vieţii sale. Trimis în 1925 la Londra, la înmormântarea reginei mame, Alexandra a Angliei, Carol nu s-a mai întors acasă, ci s-a instalat cu Magda la Veneţia, renunţând la tron. Aşa se face că, în anul 1927, murind bunicul, Mihai, în vârstă de şase ani, a fost proclamat pentru prima oară rege. Elena era regentă, alături de micuţul rege, în timpul încoronării. În dimineaţa acelei zile, copilul a plâns înecat de amărăciune.

- Ce însemnă să fiu rege? Mi se vor lua jucăriile?

I-au fost lăsate, dar el a avut o copilărie austeră, între două femei fără bucurii. Bunica, Maria, mama lui Carol, îl înspăimânta pe regele copil. După o primăvară înfloritoare şi o vară luxuriantă, după o toamnă arzătoare, Maria trăieşte o iarnă severă. Ura păcatul pe care îl cunoştea bine. Nu admitea fetiţe la jocurile lui Mihăiţă. Acest trio de principese era ajutat de mis Saint-John, căreia Mihai îi datorăşte cunoaşterea aprofundată a limbii engleze şi studiile de pianist. Dar, într-o dimineaţă de iunie, în anul 1930, Carol aterizează cu un avion la Bucureşti. A doua zi a fost proclamat rege şi Elena a fost nevoită să ia drumul exilului.

Mihai avea mai puţin de zece ani. A redevenit prinţ moştenitor, mare voievod de Alba Iulia, iar câţiva ani mai târziu academician, senator şi locotenent. Tatăl său s-a instalat într-un palat, la Şosea. Copilul n-a uitat-o pe maică-sa, Elena, care dorea să-l vadă. Carol l-a trimis pentru câteva luni, dar fosta regină a avut cuvinte tari la adresa Magdei Lupescu şi Magda a aflat. I-a cerut regelui să dispună înapoierea lui Mihai. El s-a întors, păstrând frumoasei roşcovane o ură nestinsă. Copilăria nenorocită a imprimat adolescentului un caracter închis. Principele era atras de mecanică şi lemnărie, cânta la pian cu o preferinţă deosebită pentru Bach, Brahms, Mozart şi Debussy. Tatăl său îl ţinea departe de problemele politice, Mihai rămânând pentru el un eventual rival, mai ales că luase obiceiul să răspundă obraznic, când tatăl său îi dădea sfaturi cu privire la protocol: “ştiu eu mai bine decât tine, am fost rege înaintea ta!”

Totuţi, impetuosul monarh era neliniştit, văzându-şi fiul ursuz, pornit împotriva Magdei şi înclinat spre misogism. Se întreba dacă nu cumva el însuşi se află la originea acestor deficienţe.

De timpuriu, Mihai şi-a câştigat reputaţia de tombeau de coeurs. Se pare că a fost în acelaşi timp amantul a două fermecătoare surori, dansatoare la Operă. Se spune că a avut două surori ca metrese. I se atribuiau două logodnice. Într-adevăr, Mihai avea două verişoare şi i se crea să aleagă una de soţie. Se pare că nu se putea decide la care ţine mai mult, în afară de cazul că nu i-a plăcut niciuna.

Când a izbucnit războiul, în 1940, Carol a fost pus pe fugă. Elena a revenit, mătuşa d’Aosta de asemenea. Mihai a redevenit rege, un rege celibatar. Conducătorul ţării, Antonescu, domnea peste români şi se afla în graţiile lui Hitler. Mihai s-a mulţumit să domnească peste inimile celor mai frumoase românce. Mai mult ca altădată, maşinile, puştile de vânătoare, caii de rasă constituiau fondul vieţii sale, ca să nu mai vorbim despre cuceririle galante care l-au preocupat până în ziua când… Până în ziua când a cunoscut-o pe Irina Malaxa, fiica unui mare industriaş, brună, gânditoare, cultivată, tandră şi romantică. Mihai a început să o invite la castelul Peleş din Sinaia, în munţi, la o sută de kilometri distanţă de Bucureşti. A luat-o pe Irina la o vânătoare de lupi. O purta cu automobilul, un Alfa Romeo, care atingea 120 km pe oră pe drumurile şerpuitoare din munţi. Îi cânta sonate nocturne.

Dar, regii preferă roşcatele.

Într-o seară, Mihai a întâlnit-o pe Dolly Chrissolegos. Era în vara anului 1942, la o chermeză, în grădinile palatului regal. Printr-o ironie a soartei, Dolly era roşcată ca Magda. Roşcată albă, cu ochii mari, verzi, de zeiţă greacă. Avea douăzeci de ani, era în plină strălucire.

- Cinei? întrebă Mihai.

- Este soţia unui mare traficant. S-a măritat la şaisprezece ani, , el, pe atunci, funcţionar la telefoane şi (cu voce joasă) comunist. Câştigă mult cu nemţii, o bate, ea are un amant, colonel de cavalerie, ea…

- Numele?

- Dolly Chryssolegos.

La puţin timp după aceea, regele o numea Dodo, poporul o numea Lulu, în amintirea Magdei Lupescu. Mihai a instalat-o în parcul Filipescu, venind s-o vadă în fiecare zi. Se dezlănţuie o pasiune care durează cinci ani. Nici nemţii, nici Antonescu nu găseau în această aventură ceva nepotrivit. Elena s-a alarmat, dar fiul nu voia să audă de nimic. În plus, nimeni nu bănuia că frumoasa roşcată ar fi urmărit alte scopuri decât plăcerea şi dragostea. Dar, într-o noapte de februarie, în 1943, cineva a bătut în geamul lui Dolly. Cu gulerul ridicat, cu căciula pe ochi, un bărbat aştepta. Ea l-a recunoscut imediat.

- Tu? Intră, tovarăşe!

- Am fost paraşutat în faptul serii. Ascunde-mă!

- Bine, tovarăşe Bodnăraş.

- Regle e nebun după tine. Bravo! Fă-ţi datoria!

Într-o zi, Mihai însuşi l-a primit pe Pătrăşcanu, alt om al Moscovei.

- A sosit momentul! i-a spus el regelui. După Stalingrad, soarta s-a schimbat. Maniu, Brătianu merg cu noi. Vorbiţi Mamei Elena.

Elena ascultă, este în acelaşi gând cu favosita, aprobă. Amândouă femeile îl aţâţă pe tânărul bărbat. La 23 august, Dodo îl îndeamnă pe amant:

- Porneşte, Mihăiţă!

Regele îl invită pe Antonescu la palat, îl arestează. Germanii în preajmă. Energia lui Mihai îi surprinde, îi domină. poporul freamătă de entuziasm pentru rege. Când soseşte armata roşie, ţara întorsese armele, România s-a alăturat aliaţilor, Dodo a câştigat cursa.

- Nu s-a făcut totul, micuţo! i-a spus vechea sa prietenă, Ana Pauker.

Învăţătoare în tinereţe, Ana Pauker a cunoscut închisorile din România. A născut o fată în puşcărie. Refugiată la Moscova, Ana aprobă executarea bărbatului ei, deve nit troţkist. beneficiind de favoarea prieteniei lui Stalin şi a secretarului partidului comunist român, ea a revenit cu depline puteri la Bucureşti.

-Iubeşte-ţi regele! Fă-te iubită de el…

Regina Elena se nelinişteşte. Mihai se împotriveşte noilor ocupanţi. Vâşinscky urlă. Dodo încearcă să dreagă busuiocul. iată un minister comunist. Pătrăşcanu devine ministru al Justiţiei, Bodnăraş secretar de stat şi şef al poliţiei secrete. Maniu, şef al naţional-ţărăniştilor, este arestat şi judecat. Maniu făcea parte din sprijinitorii regelui. Regimentul de gardă este dizolvat. Ajutorul american refuzat, se doreşte alianţa cu Tito. De asemenea, ajutorarea lui Markos. Regina Mamă se decide să sfârşească ceea ce în ochii ei apare ca “politica lui Dodo”.

- Tu trebuie s-o rupi cu această nefastă femeie. Ea joacă cartea ruşilor împotriva noastră.

- Mi-a jurat că a rupt orice relaţii cu prietenii ei comunişti şi am toate îndreptăţirile s-o cred! răspunde Mihai.

- Această creatură te duce la pierzanie. Alungo! Căsătoreşte-te cu Margareta Angliei sau cu Charlotte a Belgiei. Ruşii nu vor îndrăzni să se atingă de tine. margareta este încântătoare, Charlotte de asemenea, frumoasă şi fină ca mamă-sa…

Regele nu vrea să audă nimic. Dodo este nebună de dragoste, Mihai se lasă îmbrobodit. Totuşi, îl bântuie neliniştea. Ana Pauker îl înlocuieşte pe Tătărescu la externe. Ultimul sprijin cade. Elena pare să aibă dreptate. Regele trebuie să-şi întoarcă faţa spre occident… să se căsătorească…

Pentru a-i forţa mâna, Elena pleacă cu avionul la Londra. Două avioane de vânătoare ruseşti o urmăresc şi o obligă pe Mama Elena la o aterizare forţată. Asta e prea de tot. Mihai declară că vrea să se ducă la Londra, la căsătoria Elisabetei. Dodo se târăte la picioarele lui. El nu cedează. Lucru ciudat, nici preşedintele comunist al consiliului de miniştri, nici Ana Pauker nu se opun călătoriei. Sperau că Mihai nu va mai reveni? Sau aveau încredere în farmecul lui Dolly, dragostea rămasă ostatec?

Ana câştigă cursa logodnicilor. La Londra, Mihai locuieşte la Clardige, alături de vară-sa, Therese d.Orleans Bragance. Se spune că, poate…Elena insistă pentru a obţine mâna Margaretei, dar ea, după Elisabeta, este moştenitoarea eventuală a tronului. Mihai ar trebui să renunţe la tron, spune domnul Atlee. Nici regele George nu doreşte un mariaj cu un suveran care se clatină. El vrea ca Bud, după Lisbet, să facă o căsătorie din dragoste, ca şi el cu regina. Este împotriva istoriei cu Dodo.

Elena face alte proiecte. Fiicele Iuloanei a Olandei, fiicele contelui de Paris, principesele scandinave, domnişoara Mountbatten, vara prinţului Phillipe şi a Elisabetei… Ori, înainte de ceremonia nupţială a acestora din urmă, Mihai o întâlneşte pe vara sa, Anne Charlotte de Bourbon-Parme, cu trei ani mai micădecât el şi iată, şi de o parte, şi de alta le coup de foudre.

Ana nu este o femeie dificilă. În 1939, la şisprezece ani, a fugit cu un avion din faţa trupelor naziste. A deschis la New York un magazin de modă pentru a-şi câştiga existenţa. A făcut campania din Italia ca infirmieră de ambulanţă în armata generalelui Juin. Înainte de a împlini vârsta de douăzeci de ani, avea crucea de război. descendentă din Louis Phillipe, Mihai s-a decis, a ales. Dar se va întoarce el în ţară? O iubea pe Ana , nu tronul, însă ar fi vrut s-o facă pe Ana regină. În plus, nu-l chema datoria?

Consultată, Ana îi acordă toată încrederea. Nu se teme de revederea cu Dodo, încercarea nu-i displace. Mihai pare, totuşi, indecis. telefonează tatălui său, Carol, care-i spune: “întoarce-te în ţară şi cere cel puţin o pensie”. Mihai îl consultă pe Churchill: “nu trebuie să cedezi”, exclamă bătrânul. Şi Bevin aprobă.

Mihai pleacă cu radioasa Ana, alături de Leopold al Belgiei şi principesa Rety; încă un cuplu care părea să plătească dragostea cu tronul. Pe urmă, Ana şi Mihai au trenul şi se îndreaptă spre Bucureşti. ceea ce s-a întâmplat acolo, în ultima întrevedere cu Dodo, nimeni nu şi-a luat libertatea s-o spună, dacă o fi ştiut-o. Mihai s-a găsit faţă-n faţă cu Ana Pauker. N-a vrut s-o vadă. A fost nevoit, însă, să-i primească pe oamenii ei. La Sinaia, la miezul nopţii, la 30 decembrie, telefonul a sunat ameninţător. Douăsprezece ore mai târziu, în palatul împresurat de trupe comuniste, Mihai a semnat actul de abdicare, pe care îl va declara ilegal, o dată ajuns în Elveţia. Cel care a primit demisia regelui a fost Bodnăraş, paraşutistul din 1943, venit s-o înveţe pe metresa lui Mihai cum să facă dintr-un fătălău clorotic un adevărat soldat bolşevic. Tot el a fost acela care i-a eliberat lui Mihai primul paşaport românesc cu ştampila republicii populare, dându-i drumul să pornească spre exil şi spre dragoste.

Din revista “Cavalcade”, nr. 93 din 15 ianuarie 948

from: http://aureldavid.wordpress.com/2008/01/30/don-juan-om-al-moscovei/

Comentarii

  1. o tampenie, povesti romantate dupa imaginatia fiecarui "scriitor"
    Mihai un baietel plin de complexe si usor retardat - asta a fost regele

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu