CAPSA !




Zilele trecute am avut la facultate de facut un proiect despre Hotelul Capsa si ce reprezinta el pentru istoria hotelariei in Romania dar si a lumii. Am ramas profund impresionata de acest mic hotel si de incarcatura istorica pe care o are...nu stiam ca un hotel asa de mic ascunde atatea...sper sa va placa si voua si sa va indragostiti de el asa cum am facut-o si eu

Povestea "Capsei" a inceput pe 13 iulie 1852, cind Vasile si Anton Capsa inaugureaza o simpla firma de comert specializata in produse zaharicale, undeva pe Calea Victoriei. In anii urmatori, cofetaria este condusa, rind pe rind, si de ceilalti frati, Constantin si Grigore. Pe vremea cind baclavaua, sarailiile, serbeturile si rahatul Lokum evocau legaturile cu Orientul, acesti frati, intuitivi in demersul lor de a revolutiona comertul in domeniul dulciurilor, reusesc sa obisnuiasca bucurestenii cu o marca ce avea sa faca epoca in Romania si in Europa, incepind cu ciocolata fina si produse de inalta calitate si rafinament aduse din Occident. Negustori priceputi, fratii Capsa inteleg ca si ambalajul vinde marfa si, la prima lui calatorie peste hotare, Vasile aduce cutii de lemn produse la Carlsbad, Viena sau Hamburg. In cofetarie foloseau si "hirtie dantela", "coli de hirtie de aur si argint", staniol si panglici decorative, Grigore Capsa fiind cel care realizeaza pentru prima data ambalajele ecologice din lemn, pentru transportarea produselor in provincie.

Firma isi muta succesiv sediul mai sus, pe Calea Victoriei, intr-un loc apropiat de cel actual, iar la 1872 cumpara o parte din Casele Slatinean. Vazind ca afacerea merge foarte bine, in 1886 fratii deschid si un hotel. La inceput a fost condus de celebrul manager francez Joseph Bourdell, fost director la "Hotel Caf de Anglais" din Paris. "Casa Capsa" devine astfel primul hotel din Europa care avea in aceeasi cladire si un restaurant, o cafenea si o cofetarie.

Asa intra "Capsa" in istoria universala a comertului. Ce se intimpla la "Capsa" era foarte apropiat de ceea ce puteai gasi in orice alta casa de comert europeana: toti angajatii de aici vorbeau frantuzeste, erau scoliti in Franta sau adusi de acolo.

Retetele meniurilor "Casei Capsa" erau asemenea celor servite in Occident, fiind astfel un local privilegiat al protipendadei vremii. Politicieni, oameni de cultura, latifundiarii tarii, altfel spus oamenii cu multi bani, erau cei care frecventau "Casa Capsa". Din punct de vedere al elegantei si luxului mai erau si alte cofetarii pe piata, insa "Capsa" era singura situata la doi pasi de Universitate, la doi pasi de Senat, de inima presei, foarte aproape de Palatul Regal si, mai ales, era pe Calea Victoriei, locul de promenada a acelei paturi cultivate si foarte bogate a societatii bucurestene.

A fi client al "Capsei" era o carte de vizita elocventa pentru a fi bine vazut si apreciat. Si in zilele noastre candidatii la functii de presedinte sau de primar general, in timpul campaniilor electorale, au cel putin o conferinta de presa sau o intilnire cu alegatorii intr-una din incaperile acestui local de lux.

La sfirsitul Primului Razboi Mondial, datorita disparitiei clasei latifundiarilor, locul lor a fost luat de "printii de spirit" ai momentului, poeti, artisti, scriitori, ziaristi, oameni cu bani putini, dar bogati cu spiritul. In perioada interbelica, in saloanele si holurile "Capsei" gaseai clienti precum Pastorel si Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu, Ion Barbu, Serban Cioculescu, Zaharia Stancu, G.M. Zamfirescu si nu numai. Nu aveau multi bani, dar isi puteau permite o cafea si un svalt de la primele ore ale diminetii si pina seara tirziu. Cafeneaua era un "parlament universal" unde se discutau chestiuni literare, politice si artistice. Poetul Virgil Carianopol afirma: "Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul "Capsei" care, fara nicio firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire."

Este bine cunoscut faptul ca, la "Capsa", doua dintre partidele politice importante ale vremii - Partidul Taranesc, condus de Iuliu Maniu, respectiv Partidul National Liberal, condus de membrii familiei Bratianu, isi rezervasera doua separeuri inchiriate pe viata de catre liderii lor de atunci. Acest fapt facea din renumitul local un "parlament bicameral". Inainte de a cuceri puterea politica, trebuia sa cuceresti "Capsa"!

La inceput, dulciurile erau "importate" din strainatate. Ceva mai tarziu, Casa Capsa a inceput sa califice si cofetari romani. Negustori priceputi, cei doi frati au inteles ca si ambalajul vinde marfa, si au creat o noua moda. In 1856, la prima lui calatorie peste hotare, Vasile a adus, alaturi de bomboane fondante, oua de ciocolata ori caramele englezesti si "bomboniere, cartonaje, cutii de lemn produse la Carlsbad, Viena sau Hamburg", "hartie dantela", "coli de hartie de aur si argint", staniol si panglici decorative. O alta surpriza a fost importul absinthului - Zana verde - cum au botezat-o bucurestenii.

In anul 1896, cand imparatul Franz Iosef a vizitat Bucurestii (pastram pluralul, dupa personalitatea veche dar multipla a cetatii lui Bucur) Casa Capsa a lansat "Molles Francois Ioseph, Garnier, des merveilleux, chocolate Francois-Ioseph"

Un an mai tarziu lumea buna putea gusta "Bombons Theodorini" , in onoarea cantaretei ce le-a imprumutat numele sau. Era, se pare, o moda ca in onoarea personalitatilor sa fie lansata si o specialitate a casei.

Joffre

Istorie si prajituri: Maresalul Frantei, Joffre oaspete al Bucurestilor in 1920 in cinstea caruia Casa Capsa lanseaza o prajitura petit-four "Joffre" care a facut "cariera" la banchete si cocktail-uri

In timpul Razboiului de Independenta (1877) la mesele 1, 2 si 3 luau dejunul marele duce Nicoale cu suita sa; alaturi, printul Urussoff impreuna cu secretarul Legatiei ruse Iswolsky, la o alta printul Milan al Serbiei. "In saloanele Capsa a fost vazuta Sarah Bernhard cu capul intre maini oftand alaturi de Cristache Ciolac, violonist si crai de Bucuresti care-i canta la ureche "Ploaia".

In cele trei salonase "particulare" care dau pe Edgar Quinet, s-au perindat toate femeile frumoase ale Bucurestilor, toate actritele straine, mai mult sau mai putin artiste, atrase de faima cheflie a orasului nostru, caci intre 1870 si 1914, Bucuresti au fost capitala din Rasaritul Europei care numai cu St. Petersburg putea sa imparta reputatia de a avea barbatii cei mai darnici si cei mai usor de inflacarat din lume, aminteste Gh. Crutzescu in "Podul Mogosoaiei".

"In salonasele de la Capsa a ras Reichmenberg cea cu dintii de margaritar, Cleo de Mérode, iubita lui Leopold al II-lea, Jane Hading sau cei mai frumosi umeri ai Frantei, dar si Cora Laparcérie, Blanche Toutain, Suzanne Desprès; au facut senzatie surorile Barrison, frumoasele dansatoare americane, dintre care una iesea uneori pe pod, imbracata in barbat, de se tineau copiii dupa ea, si la Belle Otero- care izbutise sa-l dezghiete si pe Claymoor – caruia - zice-se, nu-i placeau prea mult femeile.

"Stalpii de la Capsa" erau Radu Vacarescu, Alexandru Florescu (Floflo), diplomat şi autor dramatic, Constantin (Tantin) Balaceanu, Iancu Cretzeanu, zis "Rata", Mihail Laptew, Soutzo "Cap de mort", Popa Miclescu "le ténor chéri des dames", Alexandru Ghica, poreclit Rapineau pentru indeletnicirile sale picturale, Costica Izvoranu, elegantul Sacha Blaremberg si, in sfarsit, Misu Vacarescu "Claymoor" cel mai celebru cronicar monden al tuturor vremurilor. "Banda vesela" se intalnea zilnic la Capsa, la ora aperitivului, sau la ora mesei, sau intre 5-7, iarna in cafenea, vara pe terasa, caci din Mai ieseau masutele afara, ca pe marile bulevarde si pe Ring.

capsa 5

Primul sediu al Legatiei SUA in Romania a fost Casa Capsa, de unde "zburau" telegramele diplomatice spre Departamentul de Stat

Iarna, jucau "pair ou impair" sau "à la courte oaille", cu chibrituri, vara bacarà cu numerele trasurilor. Pe vremea aceea, femeile "cumsecade" ocoleau vara trotuarul lui Capsa, unde erai "ca pe genunchii barbatilor" si treceau grabite, cu privirea inainte, pe trotuarul din fata, al Luvrului. Pe dinaintea meselor, se plimbau numai "pipitele", care treceau zambitoare, prinzand din zbor o adresă, un compliment, sau o cerere de "rendez-vous".

Ma gandesc la "domnii de la Capsa" ca la niste oameni fericiti, care vorbeau de cai, de femei si de vinuri cu multa seriozitate si care traiau intr-o lume restransa si stilizata ca un desen de Constantin Guys sau o noapte de carnaval. Erau, inainte de toate, amanti, purtau melon cenusiu, monoclu si pantaloni pepite, aveau o floare la butoniera si nu vorbeau decat frantuzeste. (...)Azi au murit, cred, toţi, impreuna, cu politete, nepasare si leul de aur. Dar viata la Capsa si-a urmat cursul nestingherit si după ce dansii nu mai erau, pana in vara anului 1916."

7

Pana la primul razboi mondial Capsa era interzisa boemei literare ca sa nu se calce pe bataturi si galoane cu protipendada si boierii. Nici atunci nu dadea bine literatura langa cancanuri din parlament.

Dupa 1932, Capsa devenise aproape oficial "Cafeneaua scriitorilor si artistilor". Pe atunci, Tudor Arghezi il numea "singurul local intelectual de pe Calea Victoriei" iar "Capsistul" era cel ce frecventa locul "un individ inteligent si primejdios" pentru ca "critica reala se face la Capsa, nu in presa literara. Daca esti prost la Capsa, e imposibil sa fii destept altundeva, macar in scris".

Capsa "Urlatoarea academica" locul in care ziaristii vremii, "facatori si desfacatori de guverne, dar si de cariere politice", veneau sa raspandeasca stirile, sa perie verbul si sa-si culeaga informatiile potrivite pentru articolul de scandal. "Atunci cand aveau loc evenimente politice deosebite, precum caderea guvernului sau descoperirea unui complot politic, in cafeneaua plina de lume, vin foarte multi politicieni din toate partidele, vin oameni care nu fac nici o politica, dar sunt curiosi sa afle o parere".

Poetul Virgil Carianopol afirma acelasi lucru: "Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi radactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire".

Cei care frecventau Capsa erau atat de adanc implicati in viata politica, incat un prefect al politiei i-a cerut Regelui Carol l sa inchida localul pentru ca ar fi reprezentat "capul tuturor rautatilor". Cererea prefectului a fost respinsa cu umor de suveran. Dupa primul razboi mondial, Capsa a continuat sa fie considerata pericol public. Liberalul Gheorghe Tatarescu i-a cerut inchiderea, atat intre 1923 si 1928, pe cand era subsecretar de stat la Interne, cat si intre 1934-1936, cand s-a aflat la Presedintia Consiliului de Ministri. Totusi, Cafeneaua Capsa chiar a fost inchisa, in 1936.

Primul venit, la 8:00 dimineata, era poetul si matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu), mare amator de cafea filtru concentrata, care avea masa sa "in centru", mai mai devenita birou de lucru. " El isi petrece aproape toata ziua aici, intr-o continua agitatie, trecand, pe rand, de la conceperea cursurilor pe care le tinea la Facultate ... la traducerile pe care le facea din Shakespeare si apoi la versuri(...) In tot acest timp... "amator de cafea-filtru concentrată", soarbe, cu nervozitate, preparatul din cana, plangandu-se ca este prea diluat si certand chelnerii."

Pe la ora 9.00, cafeneaua interbelica era deja "plina ochi". La 9.30, Camil Petrescu isi ia cafeaua cu lapte citind ziarele la masa obisnuita; rareori, era deranjat de cei care nu se inspaimanta de figura lui vesnic incruntata si crispata". In fiecare dimineata se repeta aceeasi scena: la cafea i se aduce frisca, desi se stie ca nu-i place, fapt ce-l irita si-l face sa protesteze vehement".

La masa de sub ventilator isi bea svartul, ca de obicei, scriitorul Corneliu Moldovan, mandru si fericit datorita faptului ca primarul Dem Dobrescu a dat "un loc de casa pentru Palatul scriitorilor", iar "cu spatele la intrare, la aceeasi masa, [se afla] romancierul moldovean, autorul Medelenilor, Ionel Teodoreanu".

vlaicu

Intre musterii casei se aflau criticul Serban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna care si-a inchis amintirile intre filele cartii "Intre Capsa si Corso":

"Consumaţia de baza era svartul, preparat de origine germana... Era consumaţia cea mai ieftina, cea mai accesibila pungilor boemei literare, dar ea reprezenta blazonul breslei si, in acelasi timp, consemnul ei democratic, pentru ca tot svart consumau si maestrii cand descindeau aici". Se mai bea cafea turcească, filtru, cafea cu lapte, "caputiner", iar dupa ora 11.00 se mancau pateuri calde, aperitive, insotite de "un sprit sau o tuica".

Intre scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Ionel Teodoreanu discutiile sareau de la o masa la alta in fumul de tigara gros ca plapuma (cafeneaua era singurul loc din Casa Capsa unde se putea fuma).

4

"La Capsa, unde vin toti seniorii/Local cu doua mari despartituri/Intr-una se mananca prajituri/ Intr-una se mananca scriitorii" - catren de Nicolae Crevedia

Casa cu istorie si prajituri a fost odata ca niciodata...cea mai renumita si barfita cafenea din istoria orasului cu vitrine ornate elegant si preturi mari, cu eroii sai "farniente" care ieri te intimidau si azi sunt uitati. Despre ea s-au scris carti: Radu Rosetti s-a plimbat "Intre Capsa si Palat", Odobescu o aminteste in "Pseudo-Kynegeticos", Gala Galaction o aseaza printre amintirile sale , Victor Eftimiu nu uita haina aristocratica ce defila "Odinioara, la Capsa" si lista e lunga, sunt nenumarate "ferestre" prin care o puteti admira.


Imobilul istoric

isi recapata stralucirea

Intre 1996 si 1997, "Casa Capsa" se transforma in societate privata, cunoscuta azi sub denumirea de SC "Casa Capsa" SRL. Cladirea a suferit transformari radicale de la subsol si pina la ultimul etaj. Restaurarea si refacerea cladirii s-au desfasurat in doua etape, in perioada 1997-2003, hotelul dublindu-si capacitatea de la 30 la 60 de camere. Modernizarea cladirii a avut la baza necesitatea de a oferi restaurantului si hotelului dotarile moderne necesare si tot ce inseamna standard hotelier maxim. In acelasi timp, restaurarea a avut in vedere toate detaliile arhitecturale existente anterior. Prin urmare, in "Casa Capsa" nu vom intilni nimic ostentativ.

Din punct de vedere al suprafetei si capacitatii, acest hotel are o geometrie variabila: un apartament poate fi fractionat in doua componente. Astfel, odata ajunsi la "Capsa", putem fi cazati intr-una dintre cele 42 de camere individuale de lux sau duble, ne putem bucura de una dintre cele noua camere single sau putem petrece un sejur aparte in oricare dintre cele doua apartamente, imperial si prezidential. "Casa Capsa" dispune de suportul logistic si facilitatile de organizare a unor evenimente importante, intilniri pentru oameni de afaceri, conform noului si eficientului concept "Business & Leisure". "Casa" ofera servicii complete in domenii precum: banchete si catering, congrese, conferinte, simpozioane si seminarii. Pentru aceasta, se pune la dispozitie unul dintre cele patru superelegante saloane ale restaurantului sau una dintre luxoasele si elegantele sali de conferinta (blue saloon).

La "Capsa" au loc o multime de evenimente, precum lansari de carte, turnari de filme, emisiuni TV sau emisiuni de radio, cum ar fi Capsa e viata, transmisa live din "Casa Capsa" la Romania Cultural, de doua ori pe luna. In emisiune sint invitate importante personalitati culturale contemporane, ce evoca amintiri.

Sommet-ul Francofoniei din 2006 a pus in evidenta acea calitate a "Capsei" de promotor al elegantei si culturii franceze in Romania, iar delegatia franceza a solicitat ca hotelul sa fie disponibil doar pentru ea. In cursul primaverii anului viitor, in Romania se va desfasura un summit la nivel international al sefilor de stat si de guvern din tarile membre NATO. Pentru gazduirea delegatiilor participante vor fi necesare 3.800 de camere. Secretariatul general al NATO a vizitat deja "Casa Capsa" si a apreciat acest hotel ca fiind foarte adecvat pentru gazduirea unora dintre participanti.

"Capsa" este un nume reprezentativ, recunoasterea ei facindu-se si peste hotare, de nenumarate ori. Astfel, in cursul lunii februarie a anului curent, la Tirgul de Turism de la Barcelona, hotelul "Capsa" a primit distinctia de "Hotelul anului 2007 din Europa". Tot in acest an, in lucrarea Cafenelele literare din Europa, aparuta la Paris, "Casa Capsa" este mentionata alaturi de alte mari cafenele din Viena, Roma, Madrid. Revista "Travellers Magazine" i-a dedicat intregul numar din luna decembrie a anului 2006.



Personalitati de marca au trecut pragul "Capsei"

Oaspetii "Capsei" sint in proportie de 80-85% straini. De-a lungul celor 155 de ani de activitate, pragurile "Capsei" au fost trecute de toata lumea buna. Asa se face ca n-a fost personaj politic care sa nu fi intrat aici macar pentru o ora. In anii sai de glorie a gazduit receptii fastuoase la care au participat mari personalitati politice si artistice ale Europei. "Casa Capsa" a fost onorata de prezenta Casei Imperiale a Germaniei, Serbiei, Rusiei, a Familiei Regale a Romaniei, Casei Regale a Bulgariei, a marilor artisti Sarah Bernhardt, Josephine Baker, George Enescu, Erico Carusso, Pietro Mascagni, a tenorului Iosif Schmidt si actorului de cinema Hary Baur, a regizorului Francis Ford Coppola, a lui Richard Clayderman, a baronesei Emma Nicholson sau a academicianului Al. Paleologu.

  • In 1873, i s-a acordat "Marea medalie" a Expoziţiei de la Viena
  • în 1881, a primit "Medalia de Aur" a Expoziţiei de la Bucureşti
  • iar în 1889, "Marea Medalie de aur" a "Expoziţiei Universale".
from: http://tudorache.blogspot.com/2007/12/capsa.html

Comentarii