Putea fi salvat regele Ferdinand?

O relatare-examen de constiinta a doctorului Eduard Romalo catre regina Maria despre starea de sanatate, boala incurabila si moartea pacientului Ferdinand I, în 20 iulie 1927.

Daca regele Carol I a fost respectat de supusii sai, Ferdinand I a fost iubit. Dar si omul si vremurile au fost altele. Intr-un ceas de cumpana pentru poporul sau, omul Ferdinand s-a retras discret si generos, învingându-se pe sine, pentru a face loc regelui de care era nevoie.

Moartea regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, a fost resimtita ca o mare nedreptate. In durerea lor, multi au considerat-o ca în afara firii. In orice caz, destui au fost aceia care împartaseau convingerea ca regele "murise cu zile". Si, ca întotdeauna în astfel de împrejurari, s-au adus si învinuiri. Cele mai dure erau adresate doctorului Eduard Romalo, medicul personal al regelui, pentru ca - spuneau cei porniti împotriva lui - nu stabilise din timp si nici corect diagnosticul pacientului sau. Iertata n-a fost nici regina Maria, care era învinuita ca, în loc sa stea lânga suveranu-i sot, spre a-i face mai usoare ultimele zile, se grabise sa plece într-o calatorie peste Ocean (Magazin istoric, nr. 3/1995).

S-au comis într-adevar erori medicale? S-a întrebat chiar dr. Romalo si a încercat sa raspunda printr-un amplu raport de constiinta profesionala pe care l-a înaintat reginei Maria, al carei suflet avea si el nevoie de o alinare. Documentul - redactat în limba franceza - necunoscut pâna la aceasta data - ne-a fost pus la dispozitie de domnul Dan Romalo, nepotul fostului medic, caruia îi apartine si versiunea româneasca pe care am utilizat-o la redactarea acestui articol. Documentul poarta titlul Simpla relatare, destinata Maiestatii Sale Regina, referitoare la starea de sanatate a Maiestatii Sale Regele si are urmatorul moto: "Aceasta este o relatare facuta cu buna credinta". Nu putem reproduce integral acest amplu text, îl vom rezuma în partile sale esentiale. Subtitlurile ne apartin.

In aprilie 1926, în timpul uneia din vizitele "pe care i le faceam din când în când, [regele] îmi spunea: "De câtva timp (de 10-12 zile), resimt, jos, unele senzatii neplacute". Prin intermediul mai multor întrebari, repetate si variate, am reusit sa-mi dau seama ca regele avea doua feluri de senzatii care îl suparau... Acestea se repetau de 3-4 ori pe zi... L-am examinat imediat dupa cum se obisnuieste (tuseu rectal), constatând urmatoarele. Regele avea: 1) Prostata foarte usor marita; 2) Hemoroizi interni (nu externi); 3) O usoara iritare a mucoasei în jurul hemoroizilor (rectita). In plus stiam ca regele manifesta, din timp în timp, o data sau de doua ori pe an; 4) Crize usoare de enterocolita, crize care cedau fara dificultate sub influenta unui regim potrivit".

Fiecare din cele patru afectiuni putea sa provoace tulburarile respective, asa cum ele puteau fi si rezultatul tuturora. Celelalte afectiuni, cu exceptia enterocolitei, fiind de specific chirurgical, regele a fost rugat sa accepte sa fie vazut si de dr. Ernest Djuvara, chirurg. Acesta l-a examinat pe rege "facând aceleasi constatari". S-a recomandat operarea cât mai urgenta a hemoroizilor. Era singurul mod de a verifica daca tulburarile respective erau provocate numai de prezenta acestora sau era vorba si despre altceva. Regele a cerut un ragaz de 12 zile, dar au trecut si lunile mai-iunie si operatia n-a fost efectuata. Tulburarile continuau si bolnavul slabise. O analiza a urinei a evidentiat prezenta zaharului. "Depresiune nervoasa, zahar, slabire, astea toate merg foarte des împreuna." A urmat plecarea în Franta, pentru cura la Bagnoles, dr. Romalo sperând ca medicii din Paris sa ajute la clarificarea situatiei.

Bensaude a fost de negasit...

Ajuns la Paris, pacientul a fost vazut de "doua personalitati stiintifice cu autoritate acolo". Chirurgul Legueux: "Nu gasesc nimic altceva decât hemoroizi interni, cu oarecare inflamare a rectului. Aceste dezordini vor trece daca, la întoarcere, îi veti face mica operatie propusa de Djuvara... Intre timp, duceti-va la Vichy, unde va trimite prof. Marcel Labbe pentru starea sa generala." La rândul sau, prof. Labbe constatase o usoara enterocolita si o insuficienta functionala a ficatului si recomandase într-adevar Vichy-ul. Aici s-au facut amanuntite analize ale sângelui, urinei si fecalelor, dar nu s-a gasit "nimic suspect din punctul de vedere al cancerului".

Regele arata mai bine si nu mai slabise (avea 66 kg). Profesorul Labb� l-a consultat din nou si, foarte multumit, repetase sfatul chirurgului Legueux: "Aveti grija ca Djuvara sa trateze hemoroizii si totul va reintra în ordine." "Totusi - insista dr. Romalo - ramâneam cu un dubiu si cu o îngrijorare si as fi vrut ca sa-l vada dr. Bensaude, care - mai târziu - l-a examinat la Bucuresti cu lampa sa, în 15 noiembrie... Din pacate, el era plecat într-un lung voiaj, fiind de negasit."

In drum spre tara, regele s-a oprit la Weinbourg, Venetia, Bled, toate acestea fiind popasuri "cam obositoare". Senzatiile neplacute continuau. Ajuns la Sinaia, a fost supus operatiei de hemoroizi si în timpul convalescentei a slabit 3 kg. Regimul impus a fost foarte sever, dar "pierderea de greutate survenita în aceasta perioada îmi paru totusi cam rapida".

In ziua de 7 octombrie, doua zile dupa plecarea reginei în S.U.A., regele a început si el o croaziera pe Dunare. "Am constatat ca o categorie a dezordinelor prezentate de rege disparuse... Ceea ce îmi displacea mai mult era faptul ca cealalta categorie de senzatii neplacute" persista. In timpul celor 8-9 zile de voiaj, regele a câstigat 3 kg în greutate, dar persistenta acelor fenomene l-a împins pe dr. Romalo la "ideea unui obstacol în intestin mai sus de hemoroizii operati". Putea fi un obstacol simplu (un spasm), dar si o tumora. "Gândul meu se îndrepta catre ce putea fi mai rau si, într-o noapte, neputând dormi si profund îngrijorat, am hotarât ca nu vreau sa fiu singurul care sa cunoasca temerile ce ma îngrijorau, care se precizau în mod suparator. Ma dusei sa scol din somn pe un om, pe care îl stiam foarte devotat regelui si pe discretia caruia credeam ca ma pot baza (m-am referit la Antipa) si i-am împartasit tot ce spun Maiestatii Voastre. A ramas consternat si m-a întrebat ce aveam de gând sa fac; la care i-am raspuns ca, de cum ne vom fi întors în Bucuresti, voi angaja un examen radioscopic al intestinului, pentru a preciza bine locul obstacolului intestinal, întinderea sa si sa vad ce ar fi de facut dupa aceea." In ultimele doua zile, pacientul, ca si alti pasageri de pe vapor, a suferit si o usoara intoxicatie alimentara. Regele a avut dureri "pentru prima data si la nivelul acelei portiuni de intestin numita colon descendent..., loc al spasmului".

La 14 octombrie, regele se afla la Bucuresti. Dr. Romalo l-a informat pe gen. Al. Averescu, presedintele Consiliului de Ministri, despre sanatatea regelui si s-a hotarât, pentru 19 octombrie, un examen cu raze X. In 16 octombrie, dr. Romalo l-a solicitat pe dr. Mamulea, fostul medic personal al regelui Carol I, "pentru a-l examina împreuna pe rege". Dr. Mamulea a cerut amânarea radioscopiei. Pe 18 octombrie, regele a plecat la Sinaia. Survenind o problema urgenta, peste câteva zile dr. Romalo l-a rugat pe colegul sau Mamulea sa îi tina locul în perioada cât va lipsi.

Fiecare cu parerea lui

Dr. Mamulea a venit la Sinaia pe 22 octombrie. A fost de parere ca pacientul trebuia tratat cu extrema atentie: "Repaus total la pat, regim lichid si supunerea unui regim de o severitate draconiana, tizane si câteva linguri de fainoase în fiecare zi." "Si cât timp cereti sa fie urmat acest regim, care ar trebui sa dea bunele rezultate pe care le asteptati de la el? Zece zile, îmi spuse." Referindu-se la aceste divergente, dr. Romalo precizeaza: "In rezumat, între el si mine exista diferenta ca el credea ca toate dezordinile observate la rege trebuiau legate de enterocolita, care ar fi fost agravata de alimentatie prea bogata, în timp ce eu - care, dupa operatiunea hemoroizilor ce nu adusese toate beneficiile pe care le speram de la ea (si, împreuna cu mine, medicii de la Paris), ajunsesem la convingerea ca exista un obstacol în intestin, spasmodic poate, organic ma temeam (tumora canceroasa) - doream ca printr-o cât mai grabnica radioscopie intestinala sa confirm sau sa infirm aceasta parere."

In 23 octombrie, înainte de plecarea sa de la Peles, dr. Romalo a lasat dr. Mamulea urmatorul bilet: "Sâmbata 23. Plec, ramân pesimist, o pierdere de greutate atât de rapida nu poate fi urmarea unei simple enterocolite. Daca o sa continue în acelasi fel, peste putin timp bolnavul nu se va mai putea tine pe picioare. Faca cerul ca dumneavoastra sa aveti dreptate si eu sa gresesc." In drum spre Bucuresti, dr. Romalo a împartasit îngrijorarea sa generalului Averescu si ministrului Palatului, Hiott. A doua zi, la Palat, dr. Romalo l-a întâlnit pe Diamandy, ministrul României la Paris, si l-a rugat ca, la întoarcerea sa la post, sa-l caute pe dr. Bensaude si sa-l roage sa se pregateasca sa vina la Bucuresti, ca sa-l vada pe rege.

Pe 30 octombrie, dr. Romalo a revenit la Sinaia. regele arata mai odihnit, dar pierderea în greutate continua, ca si cele 4-5 scaune ziua si 2-3 noaptea. Toate acestea "ma ancorau si mai tare în ideea obstacolului existent într-un punct al intestinului numit ansa sigmoida; mai exista o singura sansa de salvare, anume aceea ca acest obstacol sa fie datorat unui simplu spasm, întretinut la acest nivel de o mica plaga usoara, necanceroasa; nu credeam prea mult în asta, dar aceasta mai era înca posibil".

Pe 31 octombrie, regele a venit la Bucuresti, pentru a fi prezent la niste festivitati ce s-au încheiat abia în 9 noiembrie. A doua zi, dr. Romalo s-a vazut cu gen. Averescu, caruia i-a spus: ""Domnule general, am speranta ca lucrurile merg spre mai bine" - gândindu-ma la sigmoidita spasmodica (cu o mica plaga simpla), dar, în fond, convingerea mea fiind alta, ea reiese destul de clar, cred, din tot ce am relatat pâna aici - "dar", am adaugat eu catre general, "aceasta este o speranta, o parere, care trebuie sa fie infirmata sau confirmata... prin doua examene pe care le consider indispensabile. Unul radioscopic, pe care îl fac chiar în seara aceasta, în 10 noiembrie, si celalalt rectoscopic, care se va face în 12 noiembrie de catre dr. Bensaude, care soseste în acea zi de la Paris"."

Radioscopia a fost facuta. Rezultatul foarte rau. In 12, dr. Bensaude "a perfectat examinarea sa, cu confirmarea certa, fara nici un dubiu posibil, a dezastrului": cancer, situat în cel mai rau loc al corpului uman, care facea orice operatie imposibila. A recomandat sa se faca totusi apel la un chirurg si la un specialist pentru tratament cu radiu si cu raze X. Specialistii urmau sa fie trimisi de la Paris de catre dr. Bensaude. Au sosit pe 3 decembrie, cu o zi înaintea întoarcerii reginei din America.

"In încheierea acestui examen de constiinta, pe care cu toata sinceritatea l-am desfasurat în sinea mea - îsi încheie relatarea dr. Romalo -, adaug ca, înca nu în întregime satisfacut de rezultatul la care ajunsesem, m-am gândit: un alt medic, luminat, instruit si constiincios - mai exista si din acestia câtiva situati în afara acestei drame oribile - ar vedea poate lucrurile altfel, si astfel am apelat la un prieten, care întruneste aceste calitati; i-am expus întreaga istorie a acestui caz atât de dificil si atât de complicat, cu toate documentele doveditoare, spunându-i la sfârsit: "Ei bine, acum astept ca, în baza lealitatii, sinceritatii si prieteniei voastre, sa-mi spuneti ce greseli, ce erori au fost comise?", si mi-a raspuns: "Nu vad nimic!"."

Dr. Romalo a fost confirmat

Dupa 73 de ani ne-am pus si noi aceleasi întrebari precum dr. Romalo. A fost un diagnostic gresit? Putea fi salvat regele?

L-am rugat sa raspunda acestor întrebari pe un recunoscut specialist al zilelor noastre, cerându-i sa ne confirme daca dr. Romalo a întreprins, într-adevar, toate investigatiile necesare pentru corecta stabilire a diagnosticului. Am considerat ca domnul profesor universitar doctor DAN SETLACEC este persoana cea mai potrivita. Cum domnia sa este si un cunoscut istoric al medicinii, ne-a oferit si câteva date suplimentare despre biografia profesionala a doctorului Romalo.

Eduard Romalo (1859-1930) s-a nascut în comuna Pochidia, judetul Tutova. A urmat studii secundare la Montpellier si universitare la Paris, unde a obtinut titlul de doctor în medicina. Revenit în tara, a fost numit medic la Compania Europeana a Dunarii, cu sediul la Sulina. Din 1892 pâna în 1926 (când a demisionat), a exercitat profesiunea în specialitatea medicina interna la Spitalul Brâncovenesc în functiile de: medic secundar, medic primar, medic de divizie (sectie). A fost medicul personal al regelui Ferdinand, începând din 1897, când l-a îngrijit pentru febra tifoida.

- Domnule profesor, cum apreciati examenul clinic practicat de dr. Romalo?

- Interpretarea semnelor clinice pe care le prezenta regele Ferdinand, asa cum rezulta din expunerea dr. Romalo, dovedeste ca era un foarte bun clinician; banuielile lui privind existenta unei tumori a colonului stâng sau a rectului erau întemeiate si pe parcursul evolutiei bolii el si-a mentinut opinia.

De la prima consultatie (aprilie 1926), dr. Romalo a practicat examenul clinic indicat: tuseul rectal. Atât el cât si profesorii din Franta citati, profesorul Djuvara, cu ocazia operatiei de hemoroizi (septembrie 1926), dr. Bensaude (din Paris, specialist în patologia rectala) nu au identificat prin acest examen tumora. Diagnosticul a fost stabilit prin examen radiologic si confirmat prin examenul rectoscopic si din expunerea lui Romalo se deduce ca el a indicat acest examen din vara lui 1926, când regele Ferdinand fusese în Franta.

- Credeti ca regele mai putea fi salvat?

- Dr. E. Romalo ne relateaza evenimentele pâna la identificarea tumorii. Regele Ferdinand a fost operat de prof. A. Hartmann din Paris (specialist în chirurgia colonului si rectului), care i-a practicat anus contra naturii, considerând probabil ca leziunea era inoperabila sau riscul operator prea mare.

Interventia care ar fi fost indicata daca boala regelui Ferdinand era operabila - amputatia rectului cu anus iliac definitiv - era adoptata de chirurgi români înca de la 1900 (Thoma Ionescu, I. Balaceanu). In perioada bolii regelui Ferdinand, chirurgia radicala a bolilor rectului era mult practicata si subiect de dezbateri în societati si congrese (Amza Jianu, A. Cândea - Timisoara, Traian Nasta, I. Tanasescu - Iasi, Victor Dimitriu). Examenele endoscopice erau si ele cunoscute si practicate.

- Domnule profesor, va multumim.

A consemnat Ioana URSU



from: http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current10/mi46.htm

Comentarii