Surse de lumină. Continuare A

Groza şi Gheorghiu-Dej mi-au cerut o audienţă la Bucureşti. Eram la Sinaia. M-am întors în Capitală însoţit de mama mea, regina-mamă Elena. Credeam că era vorba de răspunsul privitor la căsătoria mea cu principesa Ana de Bourbon-Parma. Aşteptam acordul guvernului conform Constituţiei. În loc de asta, mi-au înmânat un act de abdicare. Era redactat cu greşeli de sintaxă şi de vocabular. Fusese conceput şi impus de sovietici.

Regele MIHAI I, în „Cronică”, 22.II.1991

Notă. Se adevereşte spusa lui Ion Vatamanu că „comuniştii sunt cei mai mari producători de toxine lingvistice”

Nu e vorba nici de revoluţie, nici de socialism. E vorba de rusificarea masivă şi rapidă a neamului românesc.

Mircea ELIADE

Cele mai grave crime comise de regimul comunist erau deposedarea oamenilor de demnitatea umană, reducerea lor la o stare animalică, în care principala lor preocupare zilnică era lupta de a găsi de mâncare. (…) Comunismul a călcat în picioare fiinţa morală a românilor.

Doina CORNEA

Omul trebuie să scape pe rând de trei lucruri: când e copil, de scarlatină; când e adolescent, de sifilis; când e adult, de comunism.

Nae IONESCU

Relicvele combinate ale bolşevismului şi nazismului sunt valori pe care se sprijină statul moldovenesc Republica Moldova.

Vitalie CIOBANU

Comunismul este o boală de care te poţi vindeca foarte greu; e ca o lepră: uneori se vindecă, alteori nu. Şi nu pentru că Dumnezeu nu vrea, ci pentru că cel infectat de lepra comunistă nu înţelege şi nu-şi doreşte vindecarea, purificarea.

Vasile NEGRU, preot, Călăraşi. „Flux”, 3.VIII.2007

Comunismul devine aici un regim politic care (…) vrea să întoarcă cu susul în jos toate valorile şi axiologiile; un sistem care închide şi distruge bisericile, un proiect care vrea să-l substituie pe Dumnezeu şi să impună pe pământ Domnia Antihristului.

Dan DUNGACIU, expert în sociologia religiilor, în „Flux”, 5.XI.2007

Comunismul nu a reuşit nicăieri, nu va reuşi nici în Republica Moldova!

Traian BĂSESCU, Preşedinte al României. „Flux”, 21 decembrie 2007

Asocierea leninismului cu hitlerismul este mai mult decât evidentă.

Nicolae IORGA

Remediul inventat de Lenin şi Troţki, suprimarea generală a democraţiei, este mai rău decât răul pe care urma să-l vindece.

Rosa LUXEMBURG (1871-1919)

Punctul de vedere comunist este că în unele circumstanţe a spânzura şi a împuşca oameni nu are mai mare importanţă decât a strivi ploşniţe

Karel Čapek. De ce nu sunt comunist? (1924)

Intelectualii şi nobilii ruşi care nu muriseră în război, au căzut victime totalitarismului bolşevic, devenit sovietic în 1922. Au fost decimaţi atât fizic, cât şi moral. Astfel, o ţară mare şi influentă cum este Rusia a căzut pe mult timp sub dominaţia unui regim la fel de inuman şi de criminal cum a fost şi cel nazist.

Dan NICU, în „Clipa Siderală”, nr.5, 2006

În tragicul circ al politicii mondiale, Basarabia nu se arată ca o acrobată silită de călăi să meargă pe sârmă ghimpată.

Leo BUTNARU, în „Clipa Siderală”, nr. 6, 2007

Adversarul numărul unu al ocupantului este intelectualul, adică cel care are acces la concepte, cel care nu numai că simte, instinctiv, tot ce-l desparte de ocupant, dar şi înţelege motivele adânci pentru care se simte despărţit şi, mai ales, e conştient de toate implicaţiile politicii de ocupaţie.

Mircea ELIADE

Partidul Comunist era înfăţişat ca o forţă magică. El era, chipurile, omniprezent şi atotputernic. Intervenţia lui trebuia să rezolve toate problemele. Se scria pe toate gardurile: Acolo unde este partidul, acolo este şi succesul, acolo este şi biruinţa.

Vasile LEVIŢCHI

Imperiul sovietic şi comunismul nu au fost posibile decât prin minciună; minciuna a fost temelia întregului sistem.

Alexandr SOLJENIŢÂN, scriitor rus, una dintre marile conştiinţe ale sec. XX

Comuniştii au ucis sute de milioane de oameni şi, până acum, trăiesc numai cu minciuna. Toate câte spun ei sunt numai minciuni. Să-i îndemni pe preoţi să voteze comuniştii este o prostie.

Petru BUBURUZ, parohul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” din Chişinău. „Timpul”, 20 iulie 2007

Nu este o culpă, ci o onoare, ba mai mult, o obligaţie morală pentru oamenii de cultură şi ştiinţă de a analiza bolşevismul şi de a spune lumii ce-a fost el, cum a suprimat popoare întregi, cum le-a distrus specificul naţional, cum le-a negat limba, cum le-a diluat, alterat sau eliminat conştiinţa de sine, ca neamuri distincte, trăsături care le confereau o personalitate, o demnitate naţională, o anumită specificitate, un gen al creaţiei lor.

Iftene POP. Basarabia din nou la răscruce. „Demiurg”, 1945

Soluţiile preconizate de A. Kosâghin au fost preluate şi transpuse în formule ideologice de primul secretar al Partidului Comunist din RSSMoldovenească, Ivan Bodiul, cu prilejul cuvântării sale din 3 octombrie 1967, de la Stadionul republican din Chişinău. „Pentru popoarele noastre există un obiectiv comun – construcţia comunismului, o singură ideologie – marxismul, o conducere – partidul marelui Lenin şi nimeni nu va putea vreodată zdruncina această unitate monolitică a tuturor republicilor sovietice unite în cadrul URSS”. Spectrul ameninţării totalitarismului sovietic era cât se poate de străveziu.

Ion CONSTANTIN. Basarabia sub ocupaţie…

Notă. A venit însă o vreme când „popoarele noastre” s-au poluat (pardon!) pe „obiectivul comun” şi pe „unitatea monolitică a Uniunii”, iar „oligofrenii cu seceri şi ciocane” (Aureliu Busuioc) s-au prăbuşit definitiv în hăul istoriei alături de criminalii nazişti cu svastică în frunte…

…Comuniştii lui Voronin ar trebui, nu să-l decoreze, ci să-l tragă la răspundere pe Ivan Bodiul pentru că n-a fost în stare să „edifice” şandramaua comunistă pe moşia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt…

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu

http://www.flux.md/articole/4178/

Comentarii