Ceremonialul regal (IV)


Alexandra Arnautu, 2005

CEREMONIALUL CURTII REGALE A ROMANIEI INCEPAND CU ANUL 1866

Capitolul 4

Casatorii, nasteri, depunerea juramantului, incoronari, doliu si funeralii

4.1 Casatorii

Casatoriile Suveranilor Romaniei, ale membrilor familiilor lor, au avut loc in strainatate (singura care s-a casatorit in Romania a fost principesa Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg in 1931). La ceremonie, care avea un caracter destul de restrans, luau parte membrii foarte apropiati ai familiilor celor doi soti (si suitei lor), cativa invitati (mai ales rude), reprezentanti ai suveranilor europeni si reprezentanti ai guvernului roman (Ministerul de Justitie, Maresalul Curtii, aghiotantii regelui si cateva doamne de onoare). Ceremonia religioasa s-a desfasurat in mai multe feluri: oficiata in doua rituri in acelasi timp, catolica si protestanta, in cazul lui Carol si Elisabeta, oficiata in ritul catolic si la o ora diferenta in ritul anglican (Ferdinand si Maria). In general, ceremonia este urmata de un bal. La sosirea in tara a perechii princiare se organizeaza o primire sarbatoreasca.

La 12 noiembrie 1869, Domnitorul Carol si Principesa Elisabeta sunt primiti cu salve de tun si sunet de clopote bisericesti in capitala bogat impodobita. Multimea acopera cu flori trasura in care luasera loc principii. Are loc un tedeum la Mitropolie, urmat de cuvantul de salut al primarului, rostit in cortul somptuos ridicat langa biserica si oficierea casatoriei civile a Domnului Carol I cu principesa Elisabeta de Wied. Prin fata perechii princiare trec apoi cincizeci de perechi de tineri, fii si fiice de tarani din toate colturile tarii, perechi care au fost cununate in ziua casatoriei princiare si au primit daruri pe cheltuiala statului. Alaiul princiar este escortat de dorobanti pana la palat.

In cazul casatoriei Principelui Ferdinand, aceasta a avut loc la Castelul Sigmaringen la 29 decembrie 1892. Romania a fost reprezentata de Regele Carol I insotit de Primul Ministru, Ministrul Afacerilor Externe, Presedintele Senatului si al Adunarii Deputatilor, generali si fosti ministri. Ceremonia civila a fost oficiata de Ministrul Casei Regale Prusace.

La 23 ianuarie 1893 perechea princiara soseste la Bucuresti, salutata de salve de tun si de sunetele clopotelor. A doua zi are loc ceremonia imaginata de Alexandru Odobescu. In 32 de biserici s-au celebrat nuntile a 32 de perechi de tineri din fiecare judet al tarii. Ei au avut ca nasi ministri, deputati, senatori. Toate perechile s-au strans la biserica Sf. Spiridon la ora 11.00, unde mitropolitul a oficiat slujba de cununie a perechii din Covurlui, avand drept nasi perechea princiara. Tinerii casatoriti s-au indreptat apoi in care trase de boi albi spre masa comuna, organizata in sala de la Ateneu, la care au luat parte Regele Carol I si Principii Ferdinand si Maria. In seara aceleiasi zile, la Teatrul National a avut loc spectacolul de gala cu piesa «Visul unei nopti de vara» de William Shakespeare. Sebarile in onoarea nuntii princiare au continuat pana la data de 28 ianuarie 1893.

In ziua de 10 martie 1921 a avut loc la Atena, in sala tronului din palatul regal casatoria civila a Principelui mostenitor Carol cu Principesa Elena de Grecia. Actul este semnat de Regele Constantin, de Principele Mostenitor Carol si Principesa Elena si Ministrul de Justitie, Victor Antonescu. In aceeasi zi, la mitropolia din Atena se celebreaza casatoria religioasa.

Dupa abdiare la 10 iunie 1948, Regele Mihai se casatoreste cu Principesa Ana de Bourbon-Parma la Atena, la invitatie Regelui Paul si al Reginei Frederica. Ceremonia se va desfasura in ritul ortodox. Papa Pius al XII-lea nu-si da consimtamantul pentru aceasta casatorie, din cauza faptului ca Regele Mihai refuzase sa-si boteze copiii in religia catolica. In aceste conditii, familia Principesei Ana nu ia parte la nunta, in afara de unchiul principesei Eric al Danemarcei, care era protestant. Ceremonialul casatoriei a fost stabilit de Casa Regala a Greciei si urmat cu strictete. Cermonialul se referea la fiecare etapa in parte : ordinea de procesiune la intrarea insala de ceremonie a Palatului Regal a «augustului logodnic», a augustei logodnice1 si la iesirea din biserica. La casatorie au luat parte «Regina-mama Elena, Regele Paul, regina Frederica si copiii lor, Constantin, Sofia si Irina, verii din familiile Hanovra si Hesse»2. Dupa casatorie petrec cateva zile la Tatoi. Dupa 18 ani, la Monaco a avut loc casatoria religioasa in rit catolic, datorita schimbarii de atitudine a Vaticanului.Ceremonia s-a desfasurat cu mare discretie. A luat parte mama Reginei Ana, iar martori au fost doi preoti italieni.

La 21 septembrie 1996, la biserica ortodoxa greaceasca din Lausanne, a avut loc casatoria dintre Principesa Margareta si, pe atunci, dl. Radu Duda, celebrata de «Inalt Prea Sfintia sa Mitropolitul ortodox Damaschinos al Elvetiei, impreuna cu Adrian diaconu, parohul Bisericii Ortodoxe Romane din Lausanne. A mai oficiat parintele Iossifidius, parohul bisericii grecesti ortodoxe din Lausanne, carea a gazduit evenimentul» (jurnalul National. «Conform traditiei regale au fost cununati de Majestatea Sa Regele Mihai I (ceremonia verighetelor) si Majestatea Sa Regele Constantin (ceremonia coroanelor de aur). La sfarsitul ceremoniei, Majestatea Sa Regele Mihai a semnat in cartea bisericii actul casatoriei, dand astfel consimtamantul absolut necesar pentru ca mariajul sa fie acceptat de Familia Regala a Romaniei». Mitropolitul Damaskinos al Elvetiei, pe atunci tanar diacon, a participat la oficierea casatoriei Regelui Mihai si a Reginei Ana in 1948. Mitropolitul ortodox a fost prezent la multe evenimente importane din viata familiei regale : botezurile Principeselor Margareta, Elena si Irina si funeraliile reginei Elena. Principesa Margareta a imbracat rochia de mireasa a mamei sale. Logodnicul ei a purtat o jacheta neagra numita «morning coat», cu vesta gri deschis, cu cravata argintie si cu pantaloni gri in dungi negre. La ceremonie au participat sute de oameni, romani din Elvetia, dar si din Romania. Evenimentul a fost mediatizat.

Petrecerea care a urmat ceremoniei in satul Veytey langa Versoix, la Polo Club, intr-un imens cort alb «impartit in sufragerie si ‘Cocktail Room’, unde s-au servit aperitivele. Meniul s-a numit ‘Wedding Breakfast’ sau ‘Wedding Luncheon»’ (jurnalul National). Printre cei 200 de invitati s-au numarat rude ale Familiei Regale ( Regina Sofia a Spaniei, Regele Constantin si Regina Anne- Marie ai Elenilor) reprezentanti ai Familiilor Regale ale Italiei, Portugaliei, Serbiei si frantei, oameni de cultura, personalitati politice, oameni de afaceri si colaboratorii Regelui Mihai (consilieri politici, militari si istorici). Seara, cei mai apropiati Familiei Regale au fost chemati la Versoix, unde s-a continuat petrecerea.

4.2. Nasteri

Pe 15 octombrie 1893 s-a nascut, la Castelul din Sinaia, Printul Carol, al doilea Hohenzollern nascut pe pamant romanesc dupa printesa Maria (singurul copil al Domnitorului Carol si al Principesei Elisabeta, moarta la varsta de 4 ani). O suta una salve de tun anunta nasterea printului (salvele de tun anunta si astazi nasterea unui print si a unei printese – de exemplu la nasterea printesei Elisabeta a Belgiei, in 2001). Fiul unui catolic si al unei anglicane, printul Carol va fi botezat ortodox, conform clauzei constitutionale, Romania urmand sa aiba astfel un Rege de aceeasi credina cu poporul ei. Ceremonia botezului la 29 octombrie la Bucuresti se desfasoara cu fastul dorit de Rege. Sunt prezenti ministrii si parlamentari. Singura absenta a fost mama lui. Principele Mostenitor Ferdinand si Principesa Maria vor mai avea inca cinci copii : Elisabeta (1894), Maria (1899), Nicolae (1903), Ileana (1908), Mircea (1912). La 25 octombrie 1921, la Foisor, se naste Mihai, singurul copil al Principelui mostenitor Carol si al Principesei Elena.

Aniversarile Regilor vor fi sarbatorite discret, nefiind o sarbatoare populara. Se primeau telegrame de felicitare. Regale Carol I si Regina Elisabeta vor fi omagiati la implinirea varstei de 70 de ani : se va oficia un serviciu divin, apoi mitropolitii, reprezentantii Parlamentului, membrii guvernului, diplomatii si oaspetii straini sunt invitati la palat. Regele Ferdinand si Regina Maria sunt sarbatoriti in cadru extins la implinirea varstei de 60 de ani. Aniversarea lui Carol al II-lea se desfasoara astfel : felicitarile curtii, ale guvernului, masa cea Mare in sala de Marmura, seara are loc masa de familie la Foisor. Ziua de nastere a Regelui Mihai a devenit si ziua armatei. El va fi sarbatorit cu ocazia zilei Sf. Mihail si Gavriil.

Astazi, in ziua de 8 noiembrie, la Palatul Elisabeta se organizeaza Ziua Portilor Deschise. Sunt asteptati toti cei care doresc sa il felicite pe Rege. In functie de locul desfasurarii ceremoniei, cei care felicita patrund in curte sau in sala de receptii ale Palatului. Majestatea Sa, impreuna cu alti membri ai Familiei Sale, le strange mana.

4.3 Depunerea juramantului. Incoronari

La 10 mai 1866, principele Carol a depus juramantul pe legile tarii in fata Adunarii Constituante in sediul Camerei : «Jur a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea Romaniei, precum si integritatea teritoriului ei si a domni ca domn constitutional».3

La 14 martie 1881 Parlamentul a proclamat «inaltarea principatelor romane la gradul de Regat si a hotarat ca ziua de 10 mai, care era si Ziua Independentei, sa fie cea in care sa se faca Incoronarea».4 Ceremonialul Incoronarii are drept model incoronarea Regelui Belgiei. In data de 9 mai, coroanele regale (coroana regelui faurita din otelul unui tun capturat la Plevna si coroana Reginei, din aur) au fost aduse de membrii guvernului la Patriarhie pentru binecuvantare.

A doua zi, Suveranii au fost treziti de coralele intonate de fetele de la asezamantul «Elena Doamna». La ora 10.45, cuplul regal pleaca din gara Palatului Cotroceni cu un tren al curtii si soseste in Gara Targovite (Gara de Nord). Aici se formeaza cortegiul incoronarii. In fruntea cortegiului se afla un regiment de dorobanti (invingatorii de la Plevana). Era urmat de un detasament d jandarmi, un regiment de husari si stegarii din toate regimentele armatei. Regele carol, purtand uniforma de ceremonie, de General de infanterie al Armatei Romane,se deplaseaza calare in fata trasurii de gala a principesei, trasa de 8 cai. Langa Regina se afla principele Leopold, cu cei doi fii ai sai, Ferdinand si Carol. Orasul este impodobit sarbatoreste si trupele garnizoanei din Bucuresti asigura ordinea. In fata Mitropoliei s-a ridicat tribuna regala frumos decorata. In fata aesteia se desfasoara slujba religioasa. Asista la ceremonie trimisi diplomatici membri ai Corporilor Legiuitoare, ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ai Academiei Romane, ofiteri superiori, rectori ai Universitatilor din Bucuresti si Iasi, delegati ai oraselor si corporatiilor de meseriasi, reprezentanti ai presei romanesti si straine. Patru generali au dus coroanele insotiti de purtatorii steagurilor a doua regimente (infanterie si dorobanti). Sfintirea coroanelor de catre Mitropolitul Primat si de catre Mitropolitul Moldovei este salutata cu o suta de salve de tun. Actul incoronarii (inscris pe pergament) pe care sunt inscrise datele esentiale ale domniei lui Carol I si proclamarii sale ca Rege, este prezentat cuplului regal si semnat de acesta. Actul este subscris de Mitropoliti, Ministrii, Presedintii Corpurilor Legiuitoare si prim presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Acest act va fi pastrat in arhivele Statului. Cortegiul s-a deplasat spre Palatul Regal la ora 2 dupa-amiaza. Aici Regele si Regina primesc felicitarile ministrilor reprezentantilor corpului diplomatic, si altor demnitari. Presedintele senatului, dupa o alocutiune, depuneimpreuna cu Presedintele Camerei Deputatilor Coroanele in mainile Regelui si Reginei. Regele rosteste un discurs la sfarsitul caruia inalta coroana si si-o pune pe cap. Regina ingenunchiaza si Regele ii asaza coroana de aur pe cap.

Ceremonia incoronarii a fost urmata de doua zile de serbari. In ziua de 11 mai, Regele Carol si Regina Elisabeta asista la defilarea «carelor alegorice infatisand momente din istoria artei, comertului si industriei».5 Urmeaza defilarea societatii studentilor, a reprezentantilor diverselor asociatii si bresle mestesugaresti, reprezentantii asociatiei evreilor, germanilor si maghiarilor. Pe 12 mai Regele Carol I trece in revista la soseatrupele garnizoanei orasului Bucuresti si priveste defialrea acestorain fata statuii lui Mihai Vioteazu. Badea-Paun, Gabriel, op. cit., p. ziua de 13 mai are loc in fata Palatului Regal «o manifestatie cu torte a tineretului scolar, impreuna cu un numar mare de delegati ai judetelor si comunelor aflati in Capitala».6

Pe 12 octombrie 1914, a doua zi dupa decesul Regelui Carol I, are loc ceremonia de intronare a noului Rege, Ferdinand I, la Palatul din Bucuresti. Ferdinand I presteaza juramantul constitutional. Principesa Maria este prezenta la ceremonie, purtand un voal negru. Membrii Parlamantului, in picioare striga : «Traiasca Regele ! Traiasca Regina !» La aceasta scandare, Regina Maria isi dezveleste fata.

Incoronarea Regilor Ferdinand si Maria a avut loc pe 15 octombrie 1922 la Alba Iulia si a fost urmata a doua zi de intrarea solemna in Bucuresti, a suveranilor incoronati. Invitatiile au fost trimise prin curtea regala si guvern. Vor fi prezenti reprezentanti ai Curtilor Regale din Italia, Anglia si Spania. Delegatia franceza, din care face parte generalul Henri Berthelot, este condusa de Maresalul Ferdinand Foch «aratand astfel intregii lumi contributia preponderenta a Frantei la crearea Romaniei Mari».7

La 15 octombrie 1922, ora 9.30 soseste in gara orasului Alba Iulia trenul regal: Regale Ferdinand si regina Maria sunt insotiti de Regina Maria a Iugoslaviei, Regina Elisabeta a Greciei, Principele Mostenitor Carol si sotia sa Elena, Principele Nicolae si Principesa Ileana. Familia Regala este intampinata pe peron de Presedintele Consiliului de Ministri, de Presedintii Senatului, Adunarii deputatilor, de membrii guvernului, inalti demnitari, generali, ziaristi si de o companie de onoare. Se intoneaza inmul regal si li se ofera Suveranilor paine si sare. Cortegiul Regal se indreapta spre catedrala. Tot ceremonialul incoronarii Suveranilor Romaniei Mari este foarte fastuos. Mantia Reginei Maria este facuta dupa modelul celor bizantine, avand brodate emblemele tuturor provinciilor care formau Romania Mare, iar coroana era facuta de giuvaiergiul parizian Faliza.

O multime imensa se strange in fata catedralei din Alba Iulia construita anume pentru acest eveniment. Suveranii asista intai la o slujba religioasa celebrata de patriarhul Romaniei si de Mitropolitii provinciilor Romanesti. Patriarhul s-a adresat lui Ferdinand cu formula sacramentala : «Esti demn sa fii Rege». A aceasta corul raspunde : «Dumnezeule atotputernic, incoroneaza-l in onoare si glorie». Incoronarea propriu-zisa are loc in fata bisericii pe o estrada uriasa acoperita de drapele si tapiserii. Coroanele au fost aduse de la Bucuresti de Presedintii Senatului si camerei deputatilor. Coroana Reginei si mantiile regale fusesera sfintite in catedrala in cadrul seviciului religios.

Regele ia coroana care i se ofera (purtata de Carol I) si si-o pune pe cap apoi ia a doua coroana si o incoroneaza pe Maria ingenunchiata in fata lui. Izbucnesc urale, este intonat in cor Imnul National. Se trag clopotele. Inainte ca Regele sa o incoroneze pe Maria, Seful protocolului il roaga pe Maresalul Foch sa inainteze langa cuplul regal. Aceasta este recompensa unei fidelitati exemplare. Dupa incheierea ceremoniei, Regele Ferdinand semneaza actul comemorativ al incoronarii, inscris pe pergament. Banchetul de Gala este organizat in sala Unirii si este urmat de parada militara (formata din 40 000 de oameni de la toate armele). Defilarea este privita de comandantul suprem al armatei Regele Ferdinand alaturi de generali romani si straini. Printul Mostenitor Carol defileaza in fruntea unitatii militare pe care o conduce. Marele moment care a starnit insa entuziasmul se datoreaza prezentei Reginei in uniforma regimentului ei de garda, in fruntea unei brigazi din acest regiment: «Cum s-a apropiat ea in galop sa-i dea monarhului salutul militar, cum in ultimul moment a smucit calul si cum a ramas nemiscata, ca turnat in bronz –fara nicio exagerare nu putea sa o imite in aceste gesture niciunul dintre numerosii generali de cavalerie».8

La 16 octombrie 1922, la gara Mogosoaiei perechea regala se indreapta spre Arcul de Triumf, unde a fost intampinata cu paine si sare. De la Arcul de Triumf, care este inca in constructie, un cortegiu militar avand in frunte Regele si Regina pe cai, coboara spre centrul Capitalei. Cortegiul regal soseste la Mitropolie, unde Mitropolitul Primat oficiaza un tedeum. Urmeaza parada militara in Piata Universitatii si defilarea carelor alegorice.

In cea de-a treia zi a incoronarii se organizeaza la Palat receptii in onarea corpului diplomatic misiunilor straine. In continuare, suveranii primesc omagiul primarilor din intreaga tara la Arenele Romane din Parcul Carol I. Dupa receptia oferita la Palatul Regal membrilor Corpurilor Legiuitoare, suveranii asista la reprezentatia de gala de la Teatrul National.

Dupa moartea Regelui Ferdinand I, in aceeasi zi, Corpurile Legiuitoare primesc juramantul membrilor Regentei (ASR Principele Nicolae, Patriarhul Romaniei Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Gheorghe Buzdugan) care sunt numiti sa exercite puterile regale in timpul minoritatii Regelui Mihai I.

Domnia Regelui Carol al II-lea incepe la 8 iunie 1930, cand reprezentanta Nationala (alcatuita din cele 2 corpori legiuitoare) anuleaza legile din 4 ianuarie 1926 si afirma legalitatea succesiunii sale la Tronul Romaniei. In acest cadru solemn Carol II rosteste juramantul ca Rege al Romaniei, urmat de o cuvantare.

La 6 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea semneaza sub forma unei proclamatii actul renuntarii la tron. In aceeasi zi Regele Mihai I depune juramantul in noua formula stabilita de Ion Antonescu. Juramantul este depus in fata Generalului Antonescu, a patriarhului Nicodim si a prim presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Dimitrie Gheorghe Lupu. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I este silit de Petru Groza, presedintele Consiliului de ministri, si de catre Gheorghe Gheorghiu Dej, secretar general al partidului comunist, sa abdice.

Conflictele dintre Casa Regala si Maresalul Antonescu se manifesta in si problemele de protocol. Exemplele cele mai cunoscute sunt : in desfasurarea ceremoniilor din Sala Tronului, Regele ocupa tronul, Regina Mama stratea alaturi de el cu o treapta mai jos, iar conducatorul statului se plasa pe a treia treapta a tronului. La ceremonia de Anul Nou in 1943, Maresalul Antonescu ia loc pe te a doua treapta, la acelasi nivel cu Regina Mama. Regele Mihai cere interventia maestrului de ceremonii care sa-i arate Maresalului Antonescu unde este locul care i se cuvine. Maresalul cere Regelui scuze in scris si Regele refuza.

4.4 Doliu si inmormantari

Ceremonialul Curtii Regale prevede instituirea doliului la incetarea din viata a unui membru al Familiei Regale, a unui suveran strain sau al unui membru al unei Case Suverane straine. Seful Casei Regale impune conditiile doliului care este anuntat in Monitorul Oficial. Maresalul Curtii notifica doliul Corpului Diplomatic prin decanul acestuia. Toate persoanele care apartin Curtii regale poarta doliu. Persoanele care se prezinta la curte in aceasta perioada sunt obligate sa poarte tinuta de doliu.

La moartea Regelui carol I, la 11 octombrie 1914, la Castelul Peles, funeraliile nationale se desfasoara cu deosebit fast, cu un protocol strict. Corpul neinsufletit al Regeluieste adus de la Sinaia, cu trenul, pana la Gara de Nord si depus la Palatu Regal in Sala Tronului unde ramane pentru cateva zile. Plecarea din Sinaia, sosireasi plecaea din Bucuresti, cat si inmormantarea sunt anuntate de 101 salve de tun si bataile clopotelor tuturor bisericilor din tara. Serviciul religios cuprinde urmatoarele momente importante : prohod si priveghi la Manastirea Sinaia, slujba catolica oficiata in sala tronului (de catre arhiepiscopul catolic din Bucuresti), slujba ortodoxa la inchiderea sicriului, slujba de ingropaciune oficiata la manastirea Curtii de Arges de catre Mitropoliti. Cortegiul funerar urmeaza sicriul Regelui infasurat in drapelul Romaniei si depus pe un afet de tun. La un moment dat este lasat sa mearga liber, in spatele sicriului, calul suveranului. Cortegiul urmeaza o ordine stricta : «clerul ortodox, noul Rege si Principele Mostenitor, noua regina si familia regala, membrii guvernului, presedintii celor doua camere ale Parlamentului, purtand pe perne coroana si spada defunctului, presedintii Curtii de Casatie si Justitie, de Apel si de Conturi, delegatii ale Primariei Capitalei si primarii din tara, reprezentanti ai Colegiilor liceale si universitatilor, delegati ai Academiei si institutiilor si societatilor stiintifice, ofiteri superiori din toate armele si corpurile de armata».9 Militarii insirati de-a lungul itinerariului cortegiului dau onorul si anunta prin salve trecerea sicriului. La momentul ingroparii asista numai Primul Ministru, Ministrul de Justitie, Maresalul Curtii si administratorul Domeniilor Regale. Regina vaduva Elisabeta a fost prezenta numai la serviciul religios de la Manastirea Curtea de Arges, necropola Familiei Regale a Romaniei. «Hohenzollernii reinnoada astfel o traditie a istoriei romane».10

Funeraliile nationale ale Regelui Ferdinand au loc pe 24 iulie 1927, respectandu-se acelasi ritual ca in cazul Regelui Carol I in 1 octombrie 1914. Sicriul regelui pe un afet de tun este acoperit cu steagul tricolor, pe care se afla coroana din otel de la Plevna. Cortegiul strabate strazile Capitalei. Stegurile sunt in berna. Urmeaza omagiul militar si slujba solemna la catedrala ortodoxa. Dupa ceremoniile de la Bucuresti, corpul lui Ferdinand este inhumat la Curtea de Arges.

Pe 24 iulie 1938 au loc funeraliile nationale ale Reginei Maria. Ea se stinge in credinta ortodoxa, la care trecuse in 196 cu ocazia Buneivestiri. Bucurestiul se impodobeste in mov. Funeraliile Reginei au caracter militar «corpul ei pe un afet de tun»11, urmat de calul sau in ale carui scari se aflau cizmele intoarse strabat Bucurestiul. Potrivit dorintei sale, trupul i-a fost inhumat la Curtea de Arges, iar inima depusa in bisericuta Stella Maris la Balcic. In 1940, caseta a fost asezata in firida unei stanci de langa Castelul Bran. In 1968, aceasta a fost dusa in incinta castelului. Din 1971, a intrat in patrimoniul Muzeului National de Istorie din Bucuresti.

La inmormantarile Regilor Ferdinand si Maria au participat numaroase delegatii straine.

Regina Elisabeta, care a murit la 9 februarie 1916 la Palatul Regal din Bucuresti este inmormantata la Curtea de Arges, odata cu osemnitele fiicei sale.

Pentru Regii inmormantati la Curtea de Arges, se oficiaza parastasurile si pomenirile la 9 si la 40 de zile dupa moarte.

Regele Carol al II-lea, decedat in aprilie 1953 la Estoril, in Portugalia, a fost inmormantat cu un ceremonial foarte simplu in necropola regilor portughezi. In februarie 2003, datorita eforturilor guvernului roman, ramasitele sale pamantesti sunt aduse in tara si ingropate la Curtea de Arges. La slujba religioasa iau parte Altetele lor Regale Principesa Margareta si Principele Radu.

Regina Mama Elena a murit in 1982 la Lausanne, unde este si inmormantata. Serviciul religios este oficiat de Mitropolitul Damaskinos al Elvetiei.

=============

1 Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, Ana a României, «Un război. Un exil. O viată», Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 63-65
2 Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, «Mihai al României», Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 133
3 Mamina, Ion, op. cit., p. 21
4 Badea-Păun, Gabriel, op. cit., p. 107
5 Badea-Păun, Gabriel, op. cit., p. 109
6 Mamina, Ion, op. cit., p. 123
7 Gauthier, Guy, op. cit. p. 269
8 Wolbe, Eugen, op. cit., p. 196
10 Tănăşoiu, Carmen, op. cit., p. 28
11 Gauthier Guy, op. cit., p. 169


http://www.princeradublog.ro/?p=2623

Comentarii

  1. N-am sa pot intelege nicicand dece prin mastere cineva devine suvaranul unui popor sau stat.! Daca in mod natural se naste un retardat sau un bolnav ( cum a fost Carol al 2-lea ),dece pororul sa duca acest blestem? A se vedea ce a facut Carol al 2-lea din Romania impreuna cu haimanaua de Elena Lupescu . Cam in acelasi mod a ajuns inculta botoasa (tot Elena ) in parlamentul europei)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu