Carol al II-lea, înaintaşul lui Ceauşescu sau doar un extravagant?

carol-ii

“Îmi iau angajamentul să fiu şi un voievod al culturii româneşti”, ar fi spus Carol în primul an al domniei sale, la deschiderea cursurilor Universităţii Populare de la Vălenii de Munte. În România lui Carol al II-lea, scriitorii, artiştii, oamenii de cultură erau numiţi metaforic “muncitorii cu duhul”. Suveranul gusta din plin băile de mulţime şi manifestările zgomotoase, iar spre scriitori a avut o înclinaţie specială. I-a cultivat, le-a flatat orgoliul nemăsurat de artişti, le-a finanţat operele, şi-a deschis băierele pungii în faţa creatorilor, majoritatea sensibili peste poate la “ochiul dracului”.

Carol al II-lea, omagiat în poezii ca şi Ceauşescu

“Muncitorii cu duhul” nu i-au rămas datori. Volume i-au fost închinate şi poezii dedicate! “De-a pururi de-aici ’nainte/Au să mi-l ţie vremurile minte/O să-şi aduc-aminte vântul/ Cel ce-i ascultă gândul şi cuvântul/ Vântul acela, care de la cer/L-a pogorât pe un vultur de fier”. Astfel îşi începea poezia “Regele Carol II“, bardul Tudor Arghezi. Opere omagiale i-au dăruit şi Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu. Ziarul “România“, gazeta oficială a regimului carlist, dedica pagini întregi “Maiestăţii Sale, Regele Carol al II-lea”.

În februarie 1939 se sărbătoarea un an de la adoptarea Constituţiei carliste. “Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul au adus prinos de recunoştinţă la Alba Iulia Maiestăţii Sale (M.S.) Regelui, pentru Constituţia ce a dat ţării”, titra “România“, oficiosul Frontului Renaşterii Naţionale (FRN), partidul unic înfiinţat de Rege. 16 octombrie, ziua de naştere a Suveranului, a fost sărbătorită cu mare fast. În capitală şi peste tot în ţară s-au organizat manifestări în cinstea lui Carol al II-lea, s-au rostit discursuri, s-au trimis telegrame de felicitare, portretele sale au fost expuse pe clădiri publice.

Regele, în atenţia presei mondiale

Puţine personalităţi ale istoriei românilor au avut parte de atîta publicitate în presa mondială. Întocmai ca Nicolae Ceauşescu, Carol al II-lea a suscitat în permanenţă atenţia marilor săptămânale internaţionale. Nu pe teme politice, ci de alcov. În ceea ce-l priveşte pe fostul Suveran, mare căutare aveau subiectele de senzaţie, pe care le-a furnizat până la bătrâneţe. Aventurile amoroase, plimbările la volanul bolidului Rolls şi abdicările de la tronul României făceau în străinătate deliciul a milioane de cititori. În viaţa personală Carol a fost un fel de Nicu Ceauşescu, greu de înfrânat de etichetă şi rigori.

Daruri aniversare

Zilele onomastice şi sărbătorile oficiale constituiau pentru supuşii Regelui un prilej de a se întrece în cadouri şi “atenţii”. Bunăoară, cu ocazia aniversării a 46 de primăveri, Carol al II-lea a primit din partea guvernului un “Autoportret” de Luchian şi din partea Băncii Naţionale o hartă a României gravată pe placă de aur, în greutate de 16 kg. Cu altă ocazie, de un 8 iunie (aniversarea Restauraţiei), Guvernul i-a dăruit picturile “Vedeta din 1877″ de Grigorescu şi “Cap de Crist” de El Greco, Banca Naţională venea cu o plachetă masivă de aur de 12 kg. Printre cadourile “modeste”, Societatea “Mica” i-a oferit minereuri de aur, Primăria Bucureştiului o cupă de argint, generalul Ilcuş un buzdugan de aur şi generalul Dombrowski, primarul Capitalei, un “Portret al ţarului Nicolae I“.
Enigma Carol
Carol al II-lea a fost o personalitate fascinantă. Unul dintre cei care l-au cunoscut bine, Mihail Manoilescu, îl descrie astfel: “Am puţină nădejde că se va putea dezlega vreodată, până în toate ascunzişurile ei, enigma Carol, enigmă psihologică mai mult decât istorică. Observatorii contemporani vor mărturisi sau cu totul împotriva lui Carol, înfăţişându-l ca pe un demon; sau cu totul pentru dânsul, făcând din el un erou ce n-a fost înţeles. Vor avea dreptate şi unii şi ceilalţi. Căci a fost şi demon şi erou; şi întruchipare a puterilor întunericului şi arătare luminoasă, deschizătoare de zări mai bune. Carol nu poate fi prins şi exprimat în formule simpliste, ca un personaj de melodramă care întruchipează sau tot răul sau tot binele.”


http://www.lovendal.net/wp52/carol-al-ii-lea-inaintasul-lui-ceausescu-sau-doar-un-extravagant/

Comentarii