Cine a fost Ion Antonescu?

In anul 1898 a fost admis la scoala militara pentru fiii cadrelor din armata, iar in 1902 a fost transferat la Scoala pregatitoare pentru ofiteri de infanterie si cavalerie pe care a absolvit-o in 1904 ca sef de promotie.

A fost incadrat apoi ca sublocotenent in Regimentul I Rosiori, remarcandu-se in timpul tragicelor evenimente prilejuite de rascoala taraneasca din 1907 prin felul in care a actionat pentru evitarea ciocnirilor deschise intre armata si taranii din zona Galati.

In anul 1911 a fost inscris la Scoala superioara de razboi, cu grad de locotenent. Dupa doi ani, in 1913, a participat la al doilea razboi balcanic ca sef al Diviziei I de Cavalerie.

De la 1 noiembrie 1914 a fost numit la comanda escadronului de elevi de la Scoala militara de cavalerie, post pe care l-a ocupat pana la 1 aprilie 1915. S-a afirmat in mod deosebit prin clarviziunea deciziilor si tenacitatea actiunilor intreprinse in perioada participarii Romaniei la razboiul de reintregire nationala (1916-1918). In august 1916 a devenit sef al biroului de operatii al Armatei de Nord, comandate de generalul Alexandru Prezan, contribuind la victoriile acestei armate in 1916 si la intarirea rezistentei militare in zona Carpatilor Orientali.

In perioada 5 decembrie 1916-1 aprilie 1918 a indeplinit functia de sef al operatiilor Marelui Cartier General, participand la organizarea campaniei romanesti din 1917, soldate cu victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz.

Dupa incheierea pacii de la Bucuresti intre Romania si Puterile Centrale (apriliemai 1918) locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost numit la comanda Regimentului 7 Rosiori (pana in octombrie1918). A participat apoi la campania militara impotriva Ungariei din 1919 fiind distins de regele Ferdinand I al Romanei cu ordinul Mihai Viteazul.

Din 1920 pana in 1926, avand gradul de colonel, a comandat Scoala speciala de cavalerie. In aceasta perioada a urmat un stagiu de pregatire in Franta, unde a fost numit atasat militar (1923), apoi in Anglia (19241926).

In 1927 a preluat comanda Scolii Superioare de Razboi, pe care a condus-o, cu unele intreruperi, pana in 1933.
La 10 mai 1931 a fost ridicat la gradul de general de brigada. In 1933 a primit postul de sef al Marelui Stat Major. In 1937 a fost inaintat la gradul de general de divizie. In acelasi an a primit functia de ministru al apararii, pe care a parasit-o, prin demisie, la 30 martie 1938.

In perioada 19371938, a intrat in conflict deschis cu regele Carol al II-lea (19301940). Personalitate de o corectitudine exemplara, neinclinata spre nici un fel de compromisuri, generalul a respins politica dusa de Carol al II-lea si activitatea membrilor camarilei regale. De aceea i s-a fixat domiciliul fortat, in 1940, la manastirea Bistrita.

la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea parasea tronul. A devenit rege fiul sau, Mihai I, dar, in perioada guvernarii lui Ion Antonescu, monarhia a indeplinit un rol mai degraba simbolic.

In prima etapa a guvernarii sale (septembrie 1940ianuarie 1941), generalul va conduce statul alaturi de miscarea legionara, singurul partid din Romania agreat de Germania nazista si de conducatorul acesteia, Adolf Hitler. De-a lungul acestei perioade, Romania va fi denumita stat national-legionar. Pe plan intern, relatiile dintre general si miscarea legionara condusa de Horia Sima s-au deteriorat rapid.

Politica incompetenta, masurile de razbunare impotriva adversarilor politici, dezordinile si asasinatele infaptuite de legionari, ca si dorinta acestora de a prelua intreaga putere de decizie si de a trece sub controlul lor armata, l-au determinat pe Ion Antonescu sa ia masuri drastice impotriva miscarii, pana la instituirea pedepsei cu moartea pentru instigare la actiuni violente impotriva ordinii de stat (5 decembrie 1940).

In planul politicii externe, a fost adeptul aliantei cu Germania, fapt indeplinit prin semnarea, la Berlin, la 23 noiembrie 1940 a aderarii Romaniei la Axa Roma-Berlin-Tokio (Pactul Tripartit). Colaborarea dintre generalul Ion Antonescu si miscarea legionara s-a intrerupt in urma organizarii rebeliunii legionare din 2123 ianuarie 1941, soldata cu victime in randul armatei si populatiei civile. Cu acordul lui Hitler, Ion Antonescu a infrant rebeliunea, fiind arestati peste 8 000 de membri ai miscarii.

In perioada ianuarie 1941 - 23 august 1944, in Romania a fost instaurata dictatura militara. Generalul A. (maresal din august 1941) si-a pastrat functiile de prim-ministru si Conducator al statului, iar guvernul a fost format din specialisti si militari.

La 22 iunie 1941, A. a decis intrarea Romaniei, alaturi de Germania, in al Doilea Razboi Mondial, impotriva U.R.S.S. Motivul fundamental al acestei decizii era precizat in ordinul catre armata transmis de general in aceeasi zi :
Ostasi, va ordon: Treceti Prutul. [...]. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabiei si Codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. Ostasi, plecati pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor. Inainte! Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aici, straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici cu trecutul romanesc [...] (22 iunie 1941).

Se dorea anularea efectelor Dictatului de la Viena (30 august 1940) si recastigarea, cu ajutorul Germaniei, a tuturor teritoriilor romanesti pierdute in 1940.
Dupa eliberarea de catre armata romana a Basarabiei si Bucovinei de Nord, Ion Antonescu a luat hotararea continuarii razboiului, alaturi de Germania, impotriva U.R.S.S., dincolo de Nistru, pe teritoriul sovietic.

Decizia, puternic contestata de cea mai mare parte a opiniei publice interne, a dus la angrenarea armatei romane, cu pretul unor imense jertfe umane si materiale, in campaniile din Crimeea, Cuban si de la Stalingrad.

A. a evitat sa participe la solutia finala organizata de Hitler impotriva evreilor (deportarea in lagare de concentrare si exterminarea lor).
In 1944, situatia militara a Romaniei s-a agravat considerabil in conditiile declansarii contra-ofensivei sovietice pe frontul de Est. Negocierile secrete purtate in perioada 1943-1944, pe de o parte de emisarii guvernului A. si, pe de alta parte, de cei ai opozitiei politice din Romania cu scopul incheierii unui armistitiu cu Aliatii au esuat. Armata sovietica a atins in august 1944 nord-estul Romaniei, existand pericolul continuarii razboiului pe teritoriul romanesc.

Maresalul a decis continuarea rezistentei antisovietice, alaturi de Germania, pe linia fortificata Focsani-Namoloasa-Galati.
In aceasta situatie, la 23 august 1944, in urma unei actiuni comune a Palatului Regal si a partidelor politice din opozitie, a avut loc arestarea lui Ion Antonescu si a membrilor guvernului sau. Romania parasea astfel alianta cu Germania si se alatura Aliantei Natiunilor Unite.

S-a format un nou guvern, condus de generalul Constantin Sanatescu, iar A. a fost preluat de la Palatul Regal de Emil Bodnaras, unul dintre liderii Partidului Comunist Roman, si predat sovieticilor la 1 septembrie 1944. Detinut si anchetat la Moscova timp de doi ani, a fost adus in Romania in 1946 si implicat de catre regimul comunist intr-un simulacru de proces intitulat Procesul marii tradari nationale. A fost condamnat la moarte si executat la 1 iunie 1946, la inchisoarea Jilava din Bucuresti.

Comparat, de catre unii istorici, cu maresalul Gustav Mannerheim, seful statului finlandez pana in 1946, datorita politicii sale consecvent anticomuniste si antisovietice, maresalul A. ramane cea mai controversata personalitate politica din istoria Romaniei.

http://www.euroavocatura.ro/dictionar/319502/Ion_Antonescu

Comentarii

  1. Maiestate ,de ce nu se spune nimic despre tradarea tarii la care dumneavoastra ati fost partas.Cred ca si Maiestatea voastra ar tredui judecat si condamnat pentru jugul sub care a fost aceasta tara timp de 50 de ani.In schmb va bucurati de privilegii.Sa fiti convins ca maresalul Antonescu va ramane in istorie ca un erou iar maiestatea voastra drept un tradator de neam

    RăspundețiȘtergere
  2. Antlonescu adevarat erou roman care va sta la loc de cinste in memoria neamului romanesc tragedia este ca acest popor ingrat nu are curajul sa-l puna in cartile de istorie la loc de cinste , acolo este locul shi meritul lui .

    RăspundețiȘtergere
  3. Vorbiți prostii ! Ion Antonescu nu s-a consultat cu liderii politici de atunci cu privire la continuarea războiului anti-sovietic dincolo de granițele naturale ale României adică dincolo de Nistru.Şi Bulgaria a fost aliată cu Germania lui Hitler. Ea a primit pe scotoceala Românie, pentru a fi atrasa de partea Germaniei, Dobrogea de Sud, sau Cadrilaterul, rămasa în continuare în stăpânirea Bulgariei și după sfârșitul războiului. Ca militar Ion Antonescu este de lăudat. Dar ca politician și diplomat nu avea ce cauta cu apucături "cazone". A fost îngâmfat. Nu s-a consultat cu partidele istorice ale României ca : PNŢ și PNL. România chiar şi-n situaţia de atunci putea dor sa dea petrol germanilor și atât. Din anumite motive propaganda anti-monarhica post-comunisto securista, dar bolșevica în măduva sa, nu doresc o revenire normala a României la aceea ce este firesc ei. Această propagandă se agate cu fel de fel de "controverse istorice" a asa zisei trădări în ceea ce privește pe generalul Ion Antonescu.Ion Antonescu a plătit pentru ca a continuat războiului dincolo de Nistru. NU AVEA CE CAUTA DINCOLO DE NISTRU . PUNCT !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu