Bătrânul cu gloanţe în inimă


Moş Niţă a fost împuşcat în timp ce lupta în prima linie

Într-un sat uitat parcă de lume şi de Dumnezeu, în cătunul Izbăşeşti, din comuna Milcoiu-Vâlcea, trăieşte un bătrânel care la cei 94 de ani, deapănă cu o luciditate demnă de invidiat, povestea unei vieţi chinuite. Moş Niţă, aşa cum îi spun localnicii, a luptat pe front şi s-a ales şi cu unele amintiri nu tocmai plăcute, care i-au marcat întreaga viaţă. A fost împuşcat în timp ce se afla în prima linie, două gloanţe l-au rănit în piept, deasupra inimii şi un altul în umăr. Cele trei gloanţe nu i-au fost extrase niciodată din trup. De-a lungul vieţii, “amintirile” i-au creat mari necazuri. Ori de câte ori făcea radiografii pulmonare, doctorii se minunau şi nu le venea să creadă ceea ce văd ochilor.


Tatăl bătrânului a murit pe front

Ion Stănică s-a născut într-o familie de oameni săraci, iar pe când avea un an şi jumătate, tatăl său a murit pe front, în primul război mondial. Singurul copil la părinţi, Ion a fost crescut de mama sa, femeie care a muncit din răsputeri, cu braţele să-l crească. „Erau vremuri grele. Purtam hainele largi şi ţepoase ale bunicului meu. Aşa mergeam la şcoală, iar copiii făcuseră din mine toba lor de bătaie. Mâncam ca vai de lume. Cel mai adesea umflam burta cu turtă cu boroghină sau chisăliţă. Acum nu vreau nici să le mai văd”, povesteşte bătrânelul. Pe când avea 25 de ani, Ion Stănică şi-a găsit aleasa inimii, la câteva case mai încolo. Floarea, avea doar 17 ani şi părinţi mai înstăriţi, aşa că bătrânelul şi acum stă şi se întreabă cum de i-au dat-o părinţii fetei, de nevastă. A avut însă o căsnicie fericită, 65 de ani de bună înţelegere: „Am mai făcut şi eu câte-o mică boroboaţă. Aveam o mândră, care mai trăieşte şi acum, Maria, iar sătenii vorbeau pe uliţe că ar avea un băiat cu mine. Pentru că ea nu avea decât două fete, când a născut un băiat, nevastă-mea s-a dus să-l ia, să-l aducă acasă. L-a înfăşat dar nu a putut pleca cu el aşa că a rămas… în coadă de peşte! Nu l-a mai luat pe băiat!”.

Rănit într-un atac asupra armatei ruseşti

Ca fiu al satului, Ion Stănică a fost luat în armată. „Am fost pifan, într-un regiment de infanterie, de elită. Am fost în garda de onoare a lui Antonescu şi am fost acolo, când regele Mihai a fugit. Noi aşteptam să vină regele la Palat, şi n-a venit decât maşina goală. Regele fugise, iar oamenii lui au scos aurul şi tablourile prin spate şi le-au încărcat în trenuri care au ieşit din ţară. La Iaşi, într-un atac asupra armatei ruseşti, am fost împuşcat în piept şi umăr. Eram cu un coleg şi căram un cărucior cu muniţie. N-am văzut cine a tras în noi. M-am prăbuşit cu pieptul plin de sânge şi n-am mai ştiut nimic. Colegul meu m-a pus pe nişte trestii şi ne-am întâlnit cu nişte camarazi. M-au cărat la Ambulanţă, dar şi aceasta fusese aruncată în aer. Apoi m-au dus la spital, dar şi acolo nu mai erau decât ruine. M-au cărat până la Arad, la Mânăstirea Radna. Sângele şiroia şi de-abia mi-au descleştat mâinile de pe piept. Am avut zile că am trăit! Două gloanţe le am deasupra inimii şi unul în umăr. Când se schimbă vremea simt durerea în dreptul inimii, dar în rest nu am nimic! Când a trebuit să mă angajez, am avut mari probleme. Ziceau că sunt bolnav, că sunt gata să dau ortul popii, unul dintre gloanţe fiind aproape de inimă. Aşa că de fiecare dată trebuia să fac fel de fel de intervenţii”. Îl întrebăm dacă era mai bine pe vremea regelui, a lui Ceauşescu sau acum. Moş Niţă oftează adânc şi lasă să se înţeleagă că fiecare regim creează nedreptăţi care sunt percepute de oameni ca adevărate pietre de moară. Singura satisfacţie a lui moş Niţă este că are o bătrâneţe frumoasă, că, chiar dacă soţia i s-a prăpădit în urmă cu şapte ani este iubit de fiică şi nepoate. „De omul sărac a fost greu oricând. Acum nu mai am nici mândre! S-au dus toate. Am însă satisfacţia că am trăit în bună înţelegere cu soţia mea. Secretul este unul simplu: să ştii să ierţi şi tu şi partenerul tău de viaţă şi fericirea poate fi pe uliţa fiecăruia”, a spus bătrânelul care s-a ridicat şi a plecat să inspecteze acareturile din gospodărie.

http://www.jurnalvalcean.ro/

Comentarii