“Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România foloseşte Holocaustul pentru a-şi spăla mîinile în sîngele victimelor”

Comunicat de Presă

În acest comunicat, vreau să declar că, aşa cum există oameni ciudaţi, care trebuie declaraţi “persona non-grata”, aşa există şi comunităţi, instituţii sau fundaţii care sînt aşa de ciudate şi periculoase, încît ar merita să fie declarate “non-grata”. Una dintre acestea de mai sus e, cu siguranţă, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.

Este posibil să fie şi cîţiva oameni cinstiţi în conducerea FCER şi printre funcţionarii de acolo, dar majoritatea celor din conducerea FCER sînt mai mult decît ciudaţi, iar conduita lor publică e mai mult decît bizară, prezintă pericol la adresa iudaismului şi a patrimoniului sacru evreiesc din România şi poate să pună în pericol relaţiile evreilor cu românii, sau cu alte naţionalităţi din România. De aceea e foarte important să se ştie că aceasta e o federaţie “non-grata”, care face comerţ şi batjocoreşte iudaismul şi patrimoniul sacru evreiesc din România. Şi după cum se spune că peştele de la cap se împute, aşa se întîmplă şi la federaţia “non-grata” FCER, cu dl. Aurel Vainer, preşedintele acesteia.

Dl. Aurel Vainer continuă drumul profesorului Nicolae Cajal, pe linie de foloase, ca şi cum ar fi proprietatea privată a lui şi a partenerilor din conducerea FCER, proprietăţile sfinte evreieşti din România (cimitire, sinagogi şi băi rituale-mikvaot), sau alte clădiri, care odată erau destinaţii pentru religia evreiască sau pentru evreii din România.

De la moartea rabinului Moses Rosen (1994), banda fost comunistă şi fost securistă din timpul lui Ceauşescu, care a preluat conducerea FCER, a înţeles, din perspectiva lor de evrei asimilaţi şi persoane care nu au avut şi nu au nici o legătură cu iudaismul, că va dispărea repede comunitatea evreiască şi că urmaşii lor nu vor mai fi evrei – nici măcar evrei nereligioşi sau sionişti.


Din această cauză, dl. Cajal a iniţiat utilizarea locurilor sfinte ale patrimoniului sacru evreiesc din România pentru cîştig imobiliar (încă înainte să fi început înflorirea pieţei imobiliare în România). Dl. Cajal a fost destul de deştept încît, după moartea ultimului mare rabin din România (Moses Rosen), să aleagă “rabini” care să facă ce a dorit dînsul, însă cît mai departe de ce impune legea evreiască religioasă minimală. În acest scop, dl. Cajal a ales un fost parlamentar israelian de stînga, din Partidul Muncii israelian, pe dl. Menahem Hacohen, care, în perioada de mai bine de 10 ani de cînd e rabin în România, nu a stat în ţara asta mai mult de 30 de zile pe an. Din anul 1995 s-a început închirierea de sinagogi în toată ţara, pentru lucruri care sînt departe de religia şi autenticitatea evreiască, cum ar fi cluburi de dans, baruri de zi şi de noapte sau alte măgării, pe care numai o minte bolnavă a unor atei comunişti şi antisemiţi le poate permite în locurile sfinte evreieşti.

Alte sinagogi au fost vîndute tot pentru scopuri asemănătoare şi, în loc să fie lăcaşe de cult evreieşti, cu sfinţi rabini şi oameni care vin la rugăciuni, s-au umplut părţi şi sinagogi întregi în Bacău, Cluj, Timişoara şi alte locuri din România cu vagabonzi şi oameni de calitate joasă, cum nimeni nu şi-ar fi imaginat să vadă.

Începînd din anul 1999, banda de foşti securişti (cei care au adus comunismul în România) a făcut un pas brutal înainte cînd FCER a scos o scrisoare către toate comunităţile evreişti din România, să transmită liste cu locurile “goale” din cimitirele evreieşti (mai mult de 900 de cimitire). Cînd documentul acesta a fost difuzat şi în ziarele evreieşti din Israel, Europa şi SUA, iar Athra Kadisha, societatea pentru conservarea locurilor sfinte evreieşti, a început să lupte pentru a stopa această acţiune, FCER a găsit 4 marionete, pe care le-a mascat ca rabini şi, în 2002, a trecut, în Parlamentul român, legea care prevede ca tot patrimoniul sacru evreiesc din România să fie, din punct de vedere juridic, asimilat ca proprietate particulară a FCER. Nu-i destul că pisica fură laptele, legea încă îi dă şi puterea deplină asupra laptelui furat.

În perioada 2004-2005, a început înflorirea pieţei imobiliare în România şi atunci s-a grăbit FCER, cu mare poftă, să vîndă părţi care nu erau goale din cimitirele evreieşti şi să încheie contracte de închiriere şi vînzare a unor sinagogi pentru “cult”, care nu e “cult”, fără a informa familiile sau comunităţile cărora le-au aparţinut aceste sinagogi sau clădiri, înainte de venirea comunismului. Moartea lui Nicolae Cajal nu a oprit sistemul, doar l-a agravat – deoarece atunci a preluat conducerea, ca preşedinte al FCER, un şmecher asimilat, care pînă atunci şi-a ascuns originea şi povestea tuturor că n-are legătură cu iudaismul. În 2005, a apărut de nicăieri un politician de medie mijlocie-joasă, care se numeşte Aurel Vainer.

E foarte ciudat cum a fost ales omul acesta de către preşedinţii comunităţilor evreieşti, deoarece, înainte de alegerile acestea, nu a avut nici un rol activ în conducerea evreiască de la FCER, în timpul d-lui Cajal şi, desigur, nu în timpul rabinului Moses Rosen, Dumnezeu să-l odihnească. Dl. Vainer a reuşit să obţină, la alegerile din 2005, cîteva voturi în plus faţă de dl. Tiberiu Roth, care era înşurubat de mai mult de 15 ani în conducerea FCER, ca preşedinte al comunităţii evreieşti din Braşov.

Lucruri ciudate s-au întîmplat la alegerile acelea şi nu sînt singurul care ridică un semn de întrebare referitor la faptul că un om, care în timpul lui Nicolae Cajal şi al rabinului Moses Rosen se temea să declare că e evreu, deodată a fost votat într-o funcţie aşa de importantă la FCER. Numai elemente de forţă exterioare comunităţii evreieşti şi alte şmecherii politice pot explica această situaţie. Şi intrarea d-lui Vainer ca deputat în Parlamentul român (ca reprezentant al minorităţii evreieşti) a fost foarte ciudată, pentru că, înaintea lui, a ocupat acest loc dl. Dorel Dorian, şi doar o întîmplare tragică (moartea soţiei acestuia, într-un accident ciudat) l-a determinat pe acest domn să-şi dea demisia din funcţia politică, mulţi spunînd că a fost şi forţat.
Aşa că se poate ca, în situaţia aceea, cîţiva oameni interesaţi politic, din exteriorul publicului evreiesc din România, să fi considerat momentul oportun ca să-şi introducă omul lor, pentru o sumă de interese politice, dar mai mult pentru interese materiale şi imobiliare.

Dl. Vainer se laudă cu toate fostele lui funcţii la Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipului Bucureşti, sau cu alte roluri politice în România, dar noi ştim bine că funcţiile politice sînt departe de a fi dovada de cinste sau de mîini curate. Poate aceste funcţii au fost mai mult şcoală de escrocherie decît dovadă de cinste.

Din 2005, au început să fie descoperite în România toate vînzările şi închirierile de cimitire, sinagogi şi băi rituale, care au avut loc mai ales după legea din 2002, iar faptele au fost relatate în presa română şi în presa evreiască din Israel şi din întreaga lume (2005-2007). Nu am să repet toate măgăriile şi hoţiile care au fost publicate în presa română şi internaţională, dar întrebarea este: Cum au oamenii aceştia, de la FCER, obrazul să mai mintă că ei sînt conducători cinstiţi, şi mai ales Vainer, care are cu cinstea doar întîlniri întîmplătoare?

În 2007, l-am prins pe Vainer împreună cu rabinul lui marionetă, Menahem Hacohen, şi cu rabinul care încă nu a prezentat dovada de convertire la iudaism, Sorin Rosen, că deja, de 4 ani, vindea vin necasher, pe care îl prezenta că este casher şi numai cu tribunalul român şi presa română şi israeliană am reuşit să-l opresc. Dar nu vom trece cu vederea aşa repede trecutul d-lui Vainer. La prima lui căsătorie, era asimilat, iar cînd a vrut să se căsătorească a doua oară şi a prezentat-o pe soţia lui ca evreică, dl. rabin Moses Rosen nu a vrut să-l căsătorească din cauză că nu a adus dovezi suficiente, referitoare la legătura lor cu iudaismul. Ca urmare, a trebuit să se căsătorească în Israel, la vărul lui, dl. Iosef Arel, un rabin micuţ dintr-un sat de lîngă Ierusalim, şi nu prin rabinatul principal din Israel. Dezvăluirea aceasta a fost făcută acum 1 an, în faţa mea, şi înregistrată, atunci cînd vărul lui s-a plîns că dl. Vainer nu vrea să-l accepte pe el şi pe alţi prieteni rabini ai lui în birourile FCER, din cauza opoziţiei Menahem Hacohen, concurentul lor politic din Israel. Nu demult, Vainer a început să caute locuri de veci (să trăiască pînă la 120 de ani şi, dacă vrea, din partea mea, poate să trăiască şi mai mult) pentru el şi soţia lui, la partea de cimitir evreiesc destinată cuplurilor cu căsătorie mixtă.

Problema noastră sînt minciunile şi şmecheriile pe care le-a făcut şi le face şi, cu siguranţă, un om prins cu aşa multe minciuni nu poate fi preşedinte sau ocupa o funcţie înaltă la o federaţie evreiască, şi cred că nici alte funcţii importante, în general, în România.

Acum un 1 an şi jumătate am fost martor la o întîmplare suspectă care a avut loc la una din comunităţile evreieşti din ţară: a sunat telefonul la secretarul comunităţii locale şi pe linie era fiul d-lui Vainer, care i-a cerut secretarului să vîndă o clădire din acel oraş, care aparţinea comunităţii evreieşti, şi să-i trimită lui banii, dar a adăugat încă ceva: “fără chitanţă”. Cînd s-a terminat convorbirea, secretarul mi-a spus, cu durere: “Vezi prin ce trec din cauza lor?” Şi atunci mi-a dezvăluit toată convorbirea, aceasta fiind înregistrată şi aflîndu-se în posesia mea.

Vainer a scos acum 2 ani şi jumătate, contra d-lui David Kahan (care a descoperit hoţiile de la cimitirele evreieşti din România), o declaraţie de “persona non-grata”, dar a anulat-o după ce el însuşi şi cîţiva rabini păpuşi l-au terorizat pe dl. David Kahan pînă cînd acesta s-a plecat în faţa acestor bandiţi şi şi-a cerut scuze.

Subsemnatul cunoaşte şmecheria asta cu “persona non-grata” încă din timpul d-lui Cajal. Atunci, subsemnatul a publicat un anunţ în ziarele israeliene referitor la faptul că toată linia de cashrut a comunităţii evreieşti din România e o şmecherie financiară fără sens religios şi, din cauza acestui anunţ, cantinele comunităţilor evreieşti din România au pierdut clienţi evrei din toată lumea. Ca urmare, dl. Cajal, împreună cu Menahem Hacohen şi alte marionete, a anunţat că subsemnatul este “persona non-grata” (la începutul anilor 2000), aşa că nu am avut voie să intru la sinagogile, cantinele sau în alte locuri aparţinînd FCER.

Toată presiunea asta a ţinut doar cîteva luni, timp în care am avut sinagogi alternative în Bucureşti şi Iaşi, ale comunităţii evreieşti create de mine, iar, pe de altă parte, sigur că nu a trebuit să intru nici înainte în sinagogile lor, în care FCER şi-a bătut joc de stilul de rugăciune, şi sigur că n-a trebuit să mănînc mîncarea lor necasher, despre care îi avertizasem public pe toţi evreii să se ferească. De asemenea, mai mulţi dintre evreii străini care se aflau în România şi care trebuiau să divorţeze religios de soţiile lor din Israel, prin rabinatul român, au spus clar că, fără rabinul Eli Caufman, care e rabin adevărat şi nu bal mascat, nu apar la nici o judecată religioasă şi nu dau divorţ. Atunci a venit dl. Menahem Hacohen, cu capul plecat la mine (rabinul Shneibalg şi dr. Harris din Anglia erau martori la această scenă), şi mi-a cerut scuze pentru că m-au declarat “persona non-grata”, apoi au anulat declaraţia.

La sfîrşitul lui septembrie 2009, a hotărît încă o dată federaţia de bal mascat a lui Vainer şi a marionetelor lui să scoată un Comunicat de Presă prin care să mă declare “persona non-grata”. Ei ştiu bine că la sinagogile lor nu intru şi, fără hotărîrea aceasta, pentru rugăciune, de mîncarea lor nu mă ating, aşa că toată problema e să mă oprească să intru la cimitire, la sinagogi sau la mikveh în România, pentru a mă împiedica să descopăr şi să dezvălui toate crimele lor, la presa românească, israeliană, internaţională.

Dar eu le comunic acum, clar, prin această scrisoare, că, dacă voi dori să intru la un cimitir evreiesc sau singagogă în România şi mă va opri preşedintele marionetă local, imediat am să apelez la Poliţia şi Justiţia românească şi, apoi, la Uniunea Europeană. În orice caz, preşedinţii sau secretarii locali vor fi daţi în judecată de mine şi, apoi, voi prezenta cazul la presă. Comunicatul de “persona non-grata” pe care FCER doreşte să-l facă împotriva mea apare din cauză că, în luna august 2009, am descoperit, în turul meu prin 15 localităţi din România, distrugeri de cimitire şi dispariţii de morminte, terenurile fiind închiriate de la comunităţile evreieşti, pentru a fi folosite pentru agricultură.

Altă problemă pentru care tremură FCER este dezvăluirea de negociere şi vînzare de oase ale evreilor morţi în Holocaust, la Podu Iloaiei. Eu am făcut o plîngere penală în august 2009, la Poliţia judeţeană din Iaşi, avînd o înregistrare clară a doamnei paznic, care îl trimite pe un student din Iaşi, ce dorea să cumpere oase din cimitir, să ceară permisiunea de la soţul ei şi de la dl. Pincu Kaiserman, preşedintele comunităţii evreieşti din Iaşi. Există şi alte dovezi, şi anume, nu o dată au fost prinşi hoţi, pe timpul serii, la cimitirul evreiesc de la Iaşi, la furat de pietre funerare, sau fier vechi, şi, în loc să cheme Poliţia, dl. Kaiserman şi vicele lui, dl. Ghitelman, i-au acoperit pe hoţi şi chiar le-au dat alte slujbe la comunitate. Sînt şi alte hoţii pe care banda de foşti securişti din Iaşi le-au făcut în ultimii ani, iar eu am făcut reclamaţii pe numele lor la Poliţia Iaşi, lucrurile fiind încă în cercetare. De asemenea, am înregistrări cu vecinii d-lui Kaiserman, care dovedesc că el face comerţ cu medicamente, pe care comunitatea le primeşte gratuit, pentru evreii bătrîni din Iaşi, de la organizaţiile filantropice evreieşti din străinătate.

Dl. Kaiserman vinde vecinilor lui acele medicamente gratuite la preţ de piaţă. Dl. Vainer ar fi trebuit ca, în noiembrie 2009, să devină un fost preşedinte şi să predea locul, fără alegeri, d-lui Tiberiu Roth, după cum s-au înţeles. Dar şmecherul Vainer a găsit un motiv de amînare a actului de predare, şi anume acela că în luna noiembrie sînt alegeri prezidenţiale în România. Numai Dumnezeu ştie legătura între alegerile din România şi pactul de înţelegere dintre Vainer şi Roth.

Predarea funcţiei s-a amînat spre primăvara lui 2010, motivul adevărat fiind acela că dl. Vainer s-a răzgîndit şi ori vrea să rămînă în funcţia de preşedinte, ori vrea să pună o marionetă în locul lui şi să nu respecte înţelegerea cu dl. Roth. Alt fapt curios referitor la dl. Vainer este acela că, în cadrul întîlnirii cu grupa de rabini de la Athra Kadisha (în data de 14 octombrie 2009), dl. Vainer l-a acuzat pe dl. dr. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, în faţa marelui rabin Elimelech Stern, din SUA, că a scris despre el lucruri teribile la “România Mare” şi “Tricolorul”. Vainer, care e mai puţin deştept decît Regele Solomon, s-a aşteptat ca rabinul Stern să se comporte ca rabinii lui marionete şi să-l atace pe dl. dr. Corneliu Vadim Tudor. În schimb, rabinul Stern i-a pus d-lui Vainer o întrebare simplă: “De ce nu l-ai dat în judecată?”. Dl. Vainer s-a blocat şi nu a avut răspuns.

Eu spun nu numai că e ciudat că dl. Vainer nu l-a dat pe dl. Vadim Tudor în judecată, ci şi că trebuie cercetat ce a scris dl. Corneliu Vadim Tudor şi abia atunci se va înţelge de ce nu a fost dat în judecată. Dacă, ferească Dumnezeu, doar un sfert din ce dl. Corneliu Vadim Tudor a scris despre Vainer e adevărat, atunci Vainer n-are voie să aibă nici o legătură cu un public normal. Acum, d-le Vainer, după povestea asta suspectă, poţi să-mi spui mie cine e “persona non-grata”? Rabinul Eliahu Caufman, sau Aurel Vainer?

Noi sîntem departe de a considera că escrocii care au transformat sinagogi în bal mascat, discoteci, cluburi de rock (Bistriţa), case pentru morţi şi alte porcării (cum vor acum să continue şi la Dej), aşa cum s-a întîmplat şi la Timişoara, Cluj, Bacău, Bucureşti şi în alte locuri, sînt reprezentanţi autentici ai culturii şi religiei evreieşti care erau în România şi în timpul comunismului, şi pînă în anul 1994. Acestea sînt “persona non-grata” şi organizaţii “non-grata”, pe care fiecare om cinstit trebuie să-i cunoască şi să nu aibă încredere nici în jumătate de cuvînt care iese din gura lor şi, mai ales, de la dl. Vainer. Dramaturgul Bertolt Brecht a spus că ultima scăpare a escrocului e patriotismul. Aşa e şi cu FCER, care foloseşte Holocaustul dureros prin care au trecut evreii şi îşi spală mîinile în sîngele victimelor, pentru a le scoate curate.

Ei distrug grădini în Bucureşti pentru monumentul Holocaustului, batjocoresc sinagogi pe motiv de expoziţie de Holocaust şi ridică antisemitismul în România la gradul cel mai mare cu toate aceste şmecherii, pe cînd oamenii aceştia, în timpul comunismului, nu au avut nici o legătură cu iudaismul, religia evreiască sau sionismul.

Oamenii aceştia au servit stalinismul cel mai negru şi i-au predat pe evreii care au trecut prin Holocaust în labele securităţii lui Stalin şi Gheorghiu-Dej (în care mulţi erau evrei ascunşi).

În ţările din jur, precum Cehia, Rusia, fosta Iugoslavia şi alte ţări foste comuniste, s-au luat măsuri contra securiştilor evrei care au servit comunismul contra evreilor din aceste ţări şi, ca urmare, mulţi din ei, cum ar fi falşii rabini procomunişti din Germania de Est, Cehia şi Rusia, au ajuns în puşcărie după 1991. În loc de vorbit şi de acuzat pe linie de Holocaust, oamenii integri, care au rămas încă la FCER, să se ocupe cu descoperirea misiunilor d-lor Iulian Sorin şi Pincu Kaiserman, sau Boris, din Iaşi, în timpul stalinismului şi comunismului d-nei Ana Pauker. Ar fi mai bine ca, în loc să cheme delegaţii din străinătate pentru Holocaust, să descopere legătura lor, cu înregistrarea studentului din Iaşi, înregistrare ce se găseşte la Poliţia Iaşi, în mîinile mele şi la Centrul Rabinic European.

Familia subsemnatului era, în timpul Holocaustului, la lagăr de muncă obligatorie (tata a fost la Tîrgu Jiu) şi, referitor la familia mea, atît din partea tatălui, cît şi a mamei, pot demonstra cine şi cum era persecutat la Holocaust. Toată familia subsemnatului e înmormîntată în România numai în cimitire evreieşti, în Huşi, Bîrlad, Bacău, Hîrlău, Podu Iloaiei (victime de la pogromul din 1941), Tîrgu Frumos, Bucureşti, Ploieşti şi încă vreo cîteva sate în judeţele Iaşi, Botoşani şi Vaslui. Ca urmare, doresc să închei cu o întrebare în faţa propagandiştilor de la FCER: unde erau familia d-lui Vainer, sau ale ambelor soţii ale lui în timpul Holocaustului şi în care cimitire evreieşti sînt înmormîntaţi membrii familiei d-nei Vainer? Întrebarea aceasta o adresez şi lui Sorin Rosen, puştiul analfabet în iudaism şi fără dovadă de convertire la iudaism (pe care nici un rabinat din lume nu-l recunoaşte ca rabin), unde era familia lui la Holocaust, şi la ce cimitire evreieşti e îngropată familia mamei lui?

Pe mine, ca evreu religios, mă învaţă Torah că fiecare dezastru şi Holocaust care cade pe capul victimei evreu e din cauză că nu s-a ţinut iudaismul şi religia evreiască aşa cum trebuie. De aceea, păcătosii nereligioşi, care se ocupă cu conducerea evreiască, ferească Dumnezeu, pot să ducă la un alt Holocaust. Din aceste motive, să nu caute domnii de la FCER vinovaţii de Holocaust printre străini (ca să adune bani pentru ei), ci mai bine să facă penitenţă (tchuva) şi să înceapă să ţină Shabat, casher şi să arunce carnea de porc din gură.

Rabin ELIAHU CAUFMAN, Israel
Copyright “Tricolorul”, editia din 7.XI.2009

Comentarii