Carol al II-lea al României

Regele Carol al II-lea al României, în uniformă

Majestatea Sa Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (15 octombrie 1893 - 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen (între 1925 şi 1930). Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale Regina Maria.

Carol a fost cunoscut pentru aventurile sale romantice mai mult decât pentru calităţile sale de conducător naţional. Carol s-a căsătorit pentru prima oară la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, în contradicţie cu statutul casei regale, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (1898-1953), fiica unui general român; căsătoria a fost anulată prin sentinţă a Tribunalului Ilfov în 1919 dar relaţia dintre cei doi a continuat şi ulterior s-a născut un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino. Carol s-a căsătorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. În cadrul acestei căsătorii s-a născut pe 25 octombrie 1921, Prinţul Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscută ca "Magda Lupescu", 1895-1977), fiică a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creştin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost iniţial soţia ofiţerului de armată Ion Tâmpeanu. Ca rezultat al scandalului, Carol a renunţat la tron în decembrie 1925 în favoarea fiului său minor Mihai, care a devenit rege în iulie 1927. Carol şi regina-mamă Elena au divorţat în 1928. Carol a avut de asemenea un fiu cu o necunoscută, Maria Martini. Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele playboy. Martorii oculari afirmă chiar că ar fi avut o aventură şi cu o faimoasă prostituată, Foamea Neagră, din cartierul Crucea de piatră, la Bucureşti. Episodul este preluat de Petru Dumitriu în romanul Cronică de familie.

Domnia (1930–1940)

Întorcându-se în ţară pe 6 iunie 1930 în urma negocierilor cu Iuliu Maniu (căruia îi promite să renunţe la relaţia cu Elena Lupescu), Carol a fost proclamat rege după două zile. El o exilează însă pe regina-mamă Elena şi o aduce pe Elena Lupescu la Bucureşti. Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influenţă implicat in acte de corupţie, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda. Carol a încercat să influenţeze cursul vieţii politice româneşti, în primul rând prin manipularea partidelor Naţional Liberal şi Naţional Ţărănesc şi a unor grupări anti-semite şi din (Ianuarie 1938) prin alegerea sa a miniştrilor. Pe 10 februarie 1938 a desfiinţat partidele politice, ceea ce îi asigura puterea supremă. Tot în 1938 a iniţiat o reformă administrativă de inspiraţie fascistă, prin care a împărţit teritoriul României în zece ţinuturi.
Regele Carol al II şi Episcopul Visarion Hotin (Puyu) la sfinţirea catedralei Sfinţii Constantin şi Elena de la Bălţi la 2 iunie 1935

Regele Carol al II-lea al României

Doi ani mai târziu, în anul 1940, forţat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei şi a Ungariei horthyste să cedeze părţi din teritoriul României Întregite, Carol a fost obligat să abdice în favoarea administraţiei pro-germană a generalului Ion Antonescu, în favoarea fiului său Mihai, stabilindu-se în final în Portugalia. Carol şi Elena Lupescu s-au căsătorit la Rio de Janeiro, Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prinţesa Elena de Hohenzollern. Se spune că ar fi plecat din ţară cu un tren încărcat cu obiecte din patrimoniul Coroanei, tablouri de pictori ca Tizian, Rubens şi Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau pereţii palatelor regale de la Pelişor şi Peleş. Unele mărturii arată că un grup de legionari ar fi tras focuri de armă asupra trenului regal în încercarea de a-l opri. În Portugalia, Carol şi apoi Elena Lupescu ar fi valorificat toate aceste obiecte de artă.

Carol a rămas în exil tot restul vieţii sale. Se pare că atât în timpul celui de-al doilea război mondial cât şi în perioada post-belică, Carol a făcut anumite încercări de a-şi recupera tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern. Carol a murit în Portugalia, fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril, iar în 2003 rămăşiţele sale au fost aduse în România, fiind reînhumat la Mănăstirea Curtea de Argeş, în afara bisericii în care se odihnesc regii României. Regele Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de Principesa Margareta şi Principele Radu.

cs.kent.edu

Comentarii

  1. deci carol al doilea era vizionar dar se si plictisise de putere si a abdicat parca prima data prin 1933 lasandu-si fiul sa domneasca ,dar oarecum supravegheat deoarece tatal carol II nu prea avea incredere in el ,era cunoscut bine la butaforie prin 1958 pe strada izvor colt cu uranus ,azi disparute prin ceausescu si basescu,tocmai murise tatal lui carol II cu ceva ani in urma adica in 1927 ,ferdinand

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu