Madrid vs. Bucureşti

de Stelian Tănase

România a eşuat experienţa tranziţiei. A ratat, de asemenea, trecerea de la comunism la capitalism şi de la dictatură la democraţie.

Am fost în Spania de Sărbători, dar şi pentru a-mi lansa o carte tradusă acolo. M-am întors ca de obicei cu capul plin de gânduri, de comparaţii (defavorabile României), de analize. Ştiam multe despre modelul spaniol de tranziţie, bazat pe pactul de la Palatul Moncloa dintre forţele politice, realizat imediat după moartea lui Franco. Predau asemenea chestiuni studenţilor şi am făcut şi în scris în diverse eseuri analogii între tranziţia ţărilor din fostul bloc sovietic ieşite în 1989 din comunism cu ce s-a întâmplat în Peninsula Iberică (vezi şi Portugalia lui Salazar şi Caetano, după revoluţia garoafelor) şi în Grecia, după căderea dictaturii coloneilor.

Bref, în Spania - despre acest caz scriu aici - s-a hotărât după Franco revenirea la monarhia constituţională. A fost cheia succesului Spaniei, ţara unde azi aproape un milion de români muncesc din greu pentru că ţara lor de origine pur şi simplu nu le mai oferă nimic. I-am întâlnit în hoteluri, în restaurante, în magazine, dar şi pe străzi şi în pieţe, cerşind sau cântând cu o bască alături pentru bănuţi. Spania a trecut cu bine, după 40 de ani de dictatură, de la un model politico-economic (autoritar) la altul (democratic), pentru că spaniolii au înţeles că e cazul să pună capăt conflictelor istorice, şi au ales să schimbe republica şi dictatura militară care i-a urmat cu formula consacrată a monarhiei constituţionale, sub sceptrul regelui Juan Carlos, singurul garant al acestei transformări. S-au uitat în trecutul ceva mai îndepărtat. Au verificat atenţi tradiţia, valorile certe ale lumii spaniole. Nu au considerat chestiunea republică vs. monarhie tranşată, cum am făcut noi.

România a eşuat experienţa tranziţiei. A ratat, de asemenea, trecerea de la comunism la capitalism şi de la dictatură la democraţie, pentru că nu a făcut acelaşi lucru, deşi avea în faţă modelul de succes spaniol. În decembrie 1989 trebuia invitat pe tron regele Mihai I şi refăcută monarhia pe baza Constituţiei din 1923. Am convingerea că România ar fi fost azi în cu totul alt punct. Ar fi fost evitate multe tragedii, am fi avut mult mai puţină corupţie, dar mai multă stabilitate şi o selecţie mai curată a elitelor guvernante. Formula aleasă în decembrie '89 (FSN şi revenirea nomenklaturii dornice de îmbogăţire rapidă şi de control politic) a dus ţara într-o aventură extrem de riscantă şi a băgat România pe un drum care nu ne-a dus nicăieri până azi, în 2011. Modelul românesc de tranziţie este un eşec spectaculos, cel mai marcant din Europa. Nu ne-a ieşit mai nimic. Acest model a livrat ţara unei pseudo-elite economice şi politice care nu s-a ocupat decât de propria îmbogăţire, etalându-şi incompetenţa şi lăcomia cu fiecare prilej. Ţara este azi secătuită nu din cauza crizei mondiale, ci din cauza a 20 de ani de jaf. Spania a reuşit să ocolească acest parcurs, având o elita politică mai realistă, mai înţeleaptă - până la urmă, mai iubitoare de ţară, mai puţin cinică şi ipocrită.

"Modelul românesc de tranziţie este un eşec spectaculos, cel mai marcant din Europa."

Adevărul

Comentarii