"O filipică absurdă" - Valerian Stan îi răspune lui Neagu Djuvara. Chestiunea monarhiei încinge spiritele printre elitele româneşti

de Valerian Stan

Revin asupra unei chestiuni a cărei reluare, la noi, se dovedeşte a nu fi niciodată de prisos. De data aceasta m-a obligat să revin o declaraţie recentă a istoricului Neagu Djuvara. La sfârşitul anului trecut el a făcut câteva afirmaţii prin care a contrazis mai tot ce ne spusese până atunci, când asumase în repetate rânduri, declarativ, opţiunea monarhică.

Eu sunt foarte monarhist, a spus el recent, însă în momentul de faţă situaţia de la noi e foarte nefericită. De ce? Iată explicaţiile pe care istoricul le-a dat unui ziarist interesat de părerea sa la zi despre Monarhia românească: „Regele Mihai nu a avut băieţi iar ca Principesa Margareta să urmeze Regelui ar trebui mai întâi schimbată Constituţia din 1923, care nu prevede succesiunea prin femei. Principesa Margareta şi Principele Radu ar fi trebuit să-l înfieze pe Principele Nicolae, să-l aducă în ţară, să se românizeze şi să înveţe. Dar ei nu au procedat aşa, l-au lăsat să vagabondeze în omenirea întreagă, să nu facă studii temeinice, să nu ştie limba română, şi toate astea bănuiesc că din cauza ambiţiilor personale ale lui Margareta (sic!) şi ale lui Radu Duda. După părerea mea, spus verde în faţă, Radu Duda este cioclul Monarhiei române. Nu-mi place deloc acest personaj care a intrat în Familia Regală, dar nu a servit-o deloc. Dimpotrivă, faptul că şi-a pus candidatura la Preşedinţie a făcut din asta un piedestal pentru a se împinge el înainte şi a face carieră. Nu îmi place deloc cum se comportă. De ce nu l-au adoptat pe Nicolae? Asta era singura soluţie pentru viitor. Aşa că în momentul de faţă nu mai văd şanse de restabilire a Monarhiei în România, care ar fi fost o soluţie acum 20 de ani".

E greu de explicat cum de un om ca Neagu Djuvara a putut să recapituleze în doar câteva fraze mai toată reaua-credinţă cu care cei care au toate motivele să se teamă de reintrarea în normalitate a ţării au tratat, după 1989, chestiunea monarhică. Este adevărat, d-l Djuvara se numără printre regaliştii apostaţi mai ales din frustrări personale care şi-au găsit consolarea reproşând Regelui că în decembrie 2007 a renunţat la principiul Legii Salice (succesiunea la tron exclusiv masculină). La momentul respectiv, Regele a explicat cât se poate de convingător (inclusiv prin Normele fundamentale ale Familiei Regale) decizia luată: „Legea Salică nu mai corespundea nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societăţii româneşti". Sigur că da, nimeni nu poate şi nu trebuie să-i ceară d-lui Djuvara să renunţe la opiniile sale. Însă aceasta este una, şi cu totul alta este ca, pornind de la ele - ori, încă şi mai rău, transformându-le în pretext -, să îţi arogi dreptul unor judecăţi nu doar flagrant nedrepte şi vexatorii, dar şi prezumţioase şi profund inadecvate contextual.

Filipica d-lui Djuvara constituie, în chestiune, un material didactic rarisim, în principal mulţumită modului în care cele numai câteva fraze ale sale reuşesc să îngemăneze falsele probleme (inventate parcă anume pentru a servi şi ele ca motiv de gâlceavă), procesele de intenţie şi limbajul necuviincios. Concret, de pildă, dacă problema chiar asta ar fi, că (fără să-l consulte pe d-l Djuvara) Regele a decis să se renunţe la principiul Legii Salice, de ce restabilirea Monarhiei ar fi fost „o soluţie" doar „acum 20 de ani", şi nu şi acum 10 ani, să zicem, ori la această dată sau oricând în viitor, cât Regele va mai fi în viaţă - de vreme ce problema „modificării mai întâi a Constituţiei din 1923" nu ar mai fi avut de ce să se pună? Apoi, este d-l Djuvara foarte sigur că Principele Nicolae chiar a fost lăsat să vagabondeze prin întreaga lume, să nu-şi facă studiile şi să nu ştie limba română? Şi dacă nu, îşi dă el seama că, procedând astfel, riscă să fie un colportor? „Bănuiesc că toate acestea s-au întâmplat din cauza ambiţiilor personale ale lui Margareta şi ale lui Radu Duda." Este acesta, întreb, un enunţ care face cinste unui istoric, unui intelectual cu o ascendenţă aristocratică şi patriotică precum cea pe care d-l Djuvara o revendică neîncetat şi atât de vocal?

„Radu Duda a intrat în Familia Regală însă nu a servit-o deloc." Parcă nimic nu probează mai grăitor decât această afirmaţie reaua-credinţă a istoricului. D-l Djuvara îşi va fi spus probabil că afirmând ce a afirmat nu riscă prea multe de vreme ce înaintea lui s-a exprimat în cam aceiaşi termeni Andrei Pleşu însuşi (dar şi Vadim Tudor, ca să fim riguroşi). Cine înţelege cât de flagrant şi injust este neadevărul la care mă refer înţelege bine şi de ce spun că acesta nici nu este în fapt un neadevăr, ci o insultă la fel de infamă ca aceea potrivit căreia Principele Radu „este cioclul Monarhiei române". Ajuns aici, aş vrea să spun şi că ceea ce pare greu de înţeles este nu că Andrei Pleşu şi Neagu Djuvara au vorbit şi vorbesc în aceşti termeni despre Principele Radu. Greu de înţeles este de ce aproape nimeni dintre „elitele noastre intelectuale" nu spune un singur cuvânt despre prezenţa tot mai consistentă şi meritorie a Principelui Radu în viaţa publică din România şi despre contribuţia sa incontestabilă la consolidarea şi reuşitele tot mai importante ale Casei noastre Regale. Nu voi insista nici eu, aici, asupra acestei chestiuni. Şi asta şi pentru că oricine este interesat poate să găsească în arhiva (inclusiv electronică) a Casei Regale (şi a Principelui însuşi), dar şi în librării, în biblioteci, în presă ori în alte zeci sau sute de pagini de internet absolut toate informaţiile despre ceea ce Principele Radu a făcut şi a scris (inclusiv despre ceea ce a făcut) în cei aproape 15 ani de când a devenit membru al Casei Regale.

Deşi sunt sigur că istoricii (probabil din generaţiile urmând d-lui Djuvara) vor pune şi lucrul acesta la locul care i se cuvine, aş spune două cuvinte despre „candidatura la Preşedinţie" a Principelui, dezavuată de unii din rea-credinţă iar de alţii (Ion Caramitru, de exemplu, un regalist admirabil) dintr-o greşită înţelegere. Chiar dacă în realitate nu va fi fost gândită cu acest scop, nu ştim acest lucru, „candidatura la Preşedinţie" şi cele ce au urmat au constituit, în vacarmul din societatea românească, o magistrală punere sub reflectoare a Casei Regale. O punere sub reflectoare ce a reuşit să spună românilor un lucru extrem de important, anume că există alternativă la situaţia nefericită de astăzi, că ţara lor ar putea arăta şi altfel. Prestaţia strălucită a Principelui, pe care nici cei mai neîmpăcaţi adversari nu au putut-o contesta, a fost pentru mulţi români o mare şi foarte plăcută surpriză - iar faptul acesta (monarhiştii defetişti pot să stea şi ei liniştiţi) a avut şi va continua să aibă consecinţe dintre cele mai importante. „Candidatura" şi lunile care au urmat au constituit un excelent prilej (un „pretext", în înţelesul pe care acest cuvânt îl reclamă aici) în care un membru („nedinastic"!) al Familiei Regale a putut vorbi despre cauzele din care România a ajuns în situaţia de astăzi, despre viziunea Casei Regale, despre soluţii şi proiecte, în termeni pe care Regele şi ceilalţi membri, „dinastici", ai Familiei - foarte riguroşi, pe bună dreptate, cu propriul statut - nu şi-i puteau îngădui întocmai.

Nu văd un lucru mai raţional decât ca cineva care „este foarte monarhist" să aibă încredere în înţelepciunea şi bunele intenţii ale Regelui şi Familiei sale. Oare nu este istoria noastră mai veche ori mai recentă plină de argumente care îi îndeamnă mai ales pe cei ce „sunt foarte monarhişti" să procedeze astfel? Şi dacă da, de unde acest defetism ciudat şi această judecată strâmbă? Să fie vorba doar de inadecvare sau, cumva, de ceva mai mult atunci când cineva postulează că Suveranul nu trebuia să decidă renunţarea la principiile Legii Salice, că Familia Regală greşeşte în privinţa educaţiei şi locului stabilit azi şi în viitor Principelui Nicolae, că Principesa Margareta şi Principele Radu fac rău Monarhiei şi ţării din cauza egoismului şi ambiţiilor lor personale?

M-a mirat, şi mă tem că mă va mai mira şi în continuare, atitudinea „elitelor" noastre „postcomuniste" faţă de „chestiunea Monarhiei" într-o ţară aproape ruinată de „republicanismul" stalinist şi mai apoi securist. În timp ce oameni ca Adrei Pleşu şi Neagu Djuvara fac rău prin cuvântul lor iar cei mai mulţi dintre colegii lor intelectuali prin tăcerea lor, partidul d-lui Voiculescu - da, tocmai el! - a deplâns în chiar aceste zile ostilitatea într-adevăr absurdă a guvernării Băsescu faţă de Casa Regală. Care nu doar că i-a suprimat şi aşa derizoriile alocaţii bugetare (servind până nu demult efortului pe care Casa Regală îl dedica intereselor ţării), dar a ignorat şi ignoră cu totul susţinerea pe care Casa Regală o putea da inclusiv în actuala criză generată de opoziţia europeană la aderarea României la spaţiul Schengen. Şi ca şi când toate acestea n-ar fi fost de ajuns, intelectualii actualului prezident, camarazi de-ai d-lor Pleşu şi Djuvara - tot ei! - îi atacă pe liberali pe motiv că s-au aliat cu partidul „dubiosului Voiculescu" - şi nu, vezi bine, cu al binefăcătorului lor, fostul agent-şef de la Anvers, sub regimul comunist-securist, şi cel care, după, a făcut mai tot răul care se putea.

cotidianul.ro

Comentarii

  1. Exista valori culturale romanesti care revarsa un flufiu aluvionat,asupra constiintelor romanului de rand.Fara a avea coloana vertebrala si constiinta la parametrii maximi,improasca cu noroi in Casa Regala Romana.
    Neagu Juvara,Andrei Plesu,Vadim Tudor,nu au dreptul moral de a decide peste MS Regele Mihai I.Legea Salica modificata legal la dorinta MS si adaptata contextului actual european,a facut din ASR Principesa Margareta,Principesa Mostenitoare,
    ASR Principele Radu al Romaniei prin virtuozitate si noianul de calitati a devenit mandria noastra nationala.Se vede cu ochiul liber.Este iubit si respectat in tara si peste hotare.
    ASR Principele Nicolae a Romaniei este nepotul MS Regele,este educat,cu o buna pregatire politica si militara,este apt oricand sa conduca un stat.
    Restul sunt baliverne la a caror ureche canta internationala comunista.
    Traiasca Regele!
    Traiasca ASR Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei!

    RăspundețiȘtergere
  2. 1)"Exista valori culturale romanesti"La ce valori va referiti?Poarta sarutului,Car cu boi sau persoane,oameni de cultura?
    2)flufiu aluvionat=?
    3)"constiintelor romanului de rand",cate constiinte are romanul de rand?
    4)"parametrii"=parametri?
    5)improas cac u noroi=exprimare ineleganta
    6)"baliverne la a caror ureche canta internationala comunista"-auuuu,baliverne la a caror ureche canta internationala comunista???auuu-uu

    RăspundețiȘtergere
  3. 1.Legea Salica ? "Bag sama" Marea Britanie este cel putin asa de bine condusa de "fete" cat de un marinar.
    2.Cum sa fi fost inteles Principele Radu in campanie, cand el vorbea fluent, fara "aaa", fara cuvinte de mahala, fara texte de manele,fara ranjete, dansuri, etc.Parca vorbea "chinezeste", nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu