Cum a devenit trendy regalitatea în România

Seara trecută, regii televizoarelor au fost Principesa Margareta a României, Principele Radu, prinţul Paul, nepotul nelegitim al lui Carol al II-lea, şi prinţesa Lia. Primii, reprezentând Casa Regală a României, au vorbit din fotoliile lor de la palatul Elisabeta pentru Antena 3. Ceilalţi au dănţuit în deplasare pe muzică populară, de ziua cântăreţei Elena Merişoreanu, în direct la OTV.

Coincidenţă regală televizată, aş fi zis şi aş fi mutat repede pe Realitatea unde, în republica numărul 1 a planetei, Statele Unite ale Americii, se tranşa live soarta fostului număr 1 al monetăriei internaţionale, preschimbat peste noapte din contracandidatul numărul 1 al lui Nicolas Sarkozy în violatorul numărul 1 al lumii. Aşa s-ar fi întâmplat, dacă mintea mea, nepricepută la intrigile de stat şi de pat, nu s-ar fi împotmolit în treburile mărunte ale bucătăriei. Ieri, mai spre dimineaţă, lanţul de librării Diverta a anunţat că numărul 1 în topul cărţilor de bucate vândute nu este Jamie Oliver, bucătarul numărul 1 din ţara Majestăţii Sale, Regina Elisabeta a II-a, care stă supus pe poziţia sa inferioară în clasament. Ci Principesa Margareta a României, cu a sa "Carte Regală de Bucate", a cărei lansare la Târgul de carte de astă toamnă i-a făcut pe români să se aşeze la coadă cu burta lipită de spatele vecinului, doar-doar şi-or primi porţia de autografe.

Şi fără să-mi dau seama cum, mintea mi-a zburat iar, de la bucătăria la cochetăria familiei regale a României şi la zilele în care se pregătea ea de nunta secolului, cea a prinţului William cu Kate Middleton. La Dan Coma care a pus condurul în piciorul principesei, la morning coat-ul albastru cu care regele Mihai avea să intre, pe 29 aprilie, demn în Westminster Abbey şi la sutele de mii de clicuri date de români pe paginile ziarelor şi televiziunilor ca să vadă cum se pregăteşte familia regală a României de nunta din Marea Britanie. Apoi mi-am amintit de sutele de milioane de oameni care au stat cu ochii pe scena sărutului de la balconul palatului Buckingham, cu o sete de poveste pe care în zilele noastre nu le-ar mai fi potolit-o nici măcar scena balconului din "Romeo şi Julieta".

Şi n-aveam să uit cum în zilele următoare a circulat pe toate reţelele de socializare fotografia de sus a prinţului William, care trecea în drumul său spre altar prin dreptul regelui Mihai, şi cum, pentru o secundă, cel mai admirat prinţ din lume a fost umăr la umăr cu poate cel mai uitat rege în viaţă al Europei.

A venit apoi ziua de 10 mai, în care Regele Mihai I a anunţat că rupe legăturile istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern şi că de acum Casa sa regală nu va mai purta alt nume decât cel de "a României". Şi unii şi-au amintit atunci de nepotul său, prinţul Nicolae, care în alt scenariu de viaţă s-ar fi putut gândi că va putea deveni, într-o zi, rege al României.

Ca niciodată în ultimele zeci de ani, familia regală a României a început să le ofere oamenilor poveste, un context în care să-şi imagineze şi să viseze. Regalitatea a devenit o poveste bună, iar cu o poveste bună ai toate şansele să obţii un succes de box-office, s-ar putea gândi, la rândul lor, politicienii.

Raluca Ion

Comentarii