Actul I – De ce republicanii din PDL i-au interzis Regelui Mihai să vorbească pe 25 octombrie în Parlament? Actul II - Ce ar trebui să facă o adevărată republică pentru cetăţenii ei?

Nu trece nicio zi fără să demonstrăm că nu avem respect faţă de democraţie, faţă de noi înşine, faţă de tradiţie, faţă de ce este mai important în identitatea noastră. Cel mai recent şi unul dintre dintre cele mai revoltătoare astfel de gesturi a fost decizia majorităţii parlamentare de a nu îi permite regelui Mihai să participe la o şedinţă solemnă pe 25 octombrie, pentru a celebra 90 de ani de viaţă. Roberta Anastase a declarat că ea a avut bunăvoinţă, dar cadrul constituţional nu i-a permis. Este vorba de aceeaşi Roberta Anastase, această republicană de la Ploieşti, „fiică din popor”, care cu puţin timp în urmă, în acelaşi cadru constituţional, îi permitea lui Dominique Strauss Kahn, fostul şef al FMI, să trasmită un mesaj în şedinţă solemnă. Acesta „a fost perceput ca şef de stat”, care avea de transmis un mesaj relevant, zice Roberta Anastase. Cum calificaţi faptul că republicanii din PDL i-au interzis Regelui Mihai să vorbească pe 25 octombrie în Parlament?

În Parlamentul în care Roberta Anastase fură voturi, lucru care nu este considerat relevant pentru încălcarea legilor şi a statului de drept; În Parlamentul ocolit de Emil Boc, care şi-a făcut un obicei de a trece legile importante prin asumarea răspunderii, considerând că opiniile parlamentarilor nu sunt relevante; În Parlamentul în care o majoritate obţinută pe căi oculte votează legi care distrug orice speranţă de ieşire din criză;

În acest Parlament, regelui Mihai i-a fost interzis accesul. Membrii PDL din Birourile parmanente au respins solicitarea PNL, ca regele să participe la o şedinţă solemnă pe 25 octombrie, pentru a celebra 90 de ani de viaţă. Motivul invocat de PDL a fost că în şedinţă solemnă pot rosti mesaje doar şefii de stat în funcţie. Roberta Anastase a declarat că ea a avut bunăvoinţă, dar cadrul constituţional nu i-a permis. Şi se ştie că ea respectă cu sfinţenie cadrul constituţional.

De ce republicanii din PDL îi refuză regelui Mihai un drept pe care i l-au acordat lui Dominique Strauss Kahn

Explicaţia este cu atât mai greu de crezut şi acceptat cu cât, în urmă cu ceva timp, în acest Parlament, Dominique Strauss Kahn, fostul şef al FMI, a trasmis un mesaj în şedinţă solemnă, pentru că „a fost perceput ca şef de stat”, care avea de transmis un mesaj relevant, zice Roberta Anastase. Adică un personaj implicat în scandaluri sexuale a avut de spus ceva relevant, iar Regele Mihai, ultimul şef de stat în viaţă din timpul celui de-al doilea război mondial, nu ar avea de spus nimic relevant.

Pentru a spori penibilul momentului şi pentru a minimaliza jubileului regelui, republicana de la Ploieşti („...sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că sunt ploeşteancă - da, ploeşteancă!”) a preluat sugestia liderului deputaţilor PDL, Mircea Toader, ca un eveniment similar să aibă loc în cadrul Palatului Parlamentului, în altă sală decât cea din sala de plen şi nu în şedinţă solemnă. „Mai bine îl invităm la un pahar de vin, aici într-o sală a Parlamentului. Nu are sens să facem o şedinţă specială”, a spus Mircea Toader.

Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României: “Din punct de vedere sentimental, este păcat, pentru că s-a ratat o ocazie istorică crucială. E păcat pentru naţiune. Îmi stârneşte tristeţe”

“Nu vreau să comentez despre Parlament. Parlamentul este suveran. Dar, din punct de vedere sentimental, este păcat, pentru că s-a ratat o ocazie istorică crucială. E păcat pentru naţiune. Îmi stârneşte tristeţe. Trebuie să mergem înainte şi să fim o altă ţară”, a declarat Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, într-un interviu la Antena 3, realizat, luni seara, la Castelul Peleş. Alteţa Sa Regală a declarat că este păcat că puterea nu-l vrea pe Regele Mihai în Parlament, pentru a adresa un mesaj în ziua în care împlineşte 90 de ani.

„Dacă în 2011, politicienii nu găsesc o ocazie să îl lase pe Regele Mihai să vorbească în Parlament, cum ar fi fost posibil ca, în 1990, să revină Regele la putere?”, s-a întrebat Principele Radu al României.

Cum este posibil ca, în România anului 2011, la 21 de ani de la revoluţie, să avem la putere nişte oameni care nu înţeleg că ar trebui să ne simţim privilegiaţi să-l onorăm pe Rege, într-un asemenea moment? Nu suntem şi noi de vină că trăim o asemenea ruşine? Cum au ajuns aceşti oameni, care şi-au alcătuit o majoritate prin fraudă şi votează legile prin furt calificat, să creadă că pot face orice, în numele nostru?


Actul II Ce ar trebui să facă o adevărată republică pentru cetăţeni ei


Ei bine, dacă tot avem republică, pe care o apără cu dinţii Roberta Anasatse - această Miţa Baston a vremurilor noastre - atunci republicanii din PDL trebuie să ţină cont de nişte principii, dacă vor să mai câştige vreodată alegerile. Căci iată ce trebuie să facă o republică adevărată pentru cetăţenii săi:

Coana Efimiţa: „Eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb şi eu un lucru: ce procopseală ar fi şi cu republica?”


EFIMIŢA (din aşternut): Şi zi aşa cu Galibardi, 'ai?

LEONIDA (asemenea): Aşa zău!... Ei! mai dă-mi încă unul ca el, şi până mâine seara, — nu-mi trebuie mai mult, — să-ţi fac republică... (cu regret.) Da' nu e! Da' o să-mi zici că cu încetul se face oţetul, ori că mai rabdă, că n-a intrat zilele-n sac. (cu tărie) D-apoi bine, frate, până când tot rabdă azi, rabdă mâine ? că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de tiranie, trebuie republică!

EFIMIŢA: Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb şi eu un lucru: ce procopseală ar fi şi cu republica?

“(...) dacă e republică, nu mai plăteşte niminea bir”

LEONIDA (minunat de-aşa întrebare): Ei! bravos! ş-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie? Apoi, închipuieşte-ţi dumneata numai un condei, stăi să-ţi spui: mai întâi şi-întâi că dacă e republică, nu mai plăteşte niminea bir...

EFIMIŢA: Zău?

“(…) fieştecare cetăţean ia câte o leafă bună pe lună, toţi într-o egalitate”

LEONIDA: Zău... Al doilea că fieştecare cetăţean ia câte o leafă bună pe lună, toţi într-o egalitate.

EFIMIŢA: Parol?

LEONIDA: Parol... Par egzamplu, eu...

EFIMIŢA: Pe lângă pensie ?

(...) pensia e başca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanţiunea tuturor drepturilor

LEONIDA: Vezi bine; pensia e başca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanţiunea tuturor drepturilor.

EFIMIŢA (cu toată aprobarea): Aşa da.

“Lege de murături (...)Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile”

LEONIDA: Şi al treilea, că se face şi lege de murături.

EFIMIŢA: Cum lege de murături ?

LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile.

EFIMIŢA (crucindu-se cu mirare): Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i aşa, de ce nu se face mai curând republică, soro ?

LEONIDA: Hei! te lasă reacţionarii, domnule ? Fireşte, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura?

EFIMIŢA: Aşa e... da'... (reflectând mai adânc) un lucru nu-nţeleg eu.

LEONIDA: Ce lucru?


Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă? Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...

EFIMIŢA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă?

LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...

EFIMIŢA (lămurită): Aşa da... vezi, mie nu-mi dădea-n gând. (după o pauză de reflecţie) Ce bine ar fi! unde dă Dumnezeu odată să o mai vedem ş-asta, republica! (Leonida începe să sforăie) Dormi, soro?... (Leonida sforăie-nainte) A adormit.

Dorina Rusu

Comentarii