Ameninţarea cu monarhia

Circulă în diverse medii informaţia potrivit căreia atacul preşedintelui Băsescu la adresa Regelui Mihai n-a fost o reacţie impulsivă, mînioasă şi necugetată, ci una bine pregătită şi asumată de Şeful Statului. Ar fi vorba de încercarea de a lipi de opoziţie eticheta de „monarhişti“, pentru a-i face impopulari în opinia publică (Cotroceniul ar deţine diverse sondaje care ar arăta că monarhia nu este o soluţie pentru România şi că majoritatea populaţiei s-ar opune schimbării formei de guvernămînt).

Discreditarea Regelui de către preşedintele Băsescu ar fi parte dintr-un plan: să arate cu degetul către partidele de opoziţie, care ar dori reinstaurarea monarhiei. Bucăţi din acest plan au apărut şi în Evenimentul zilei de luni, 3 octombrie. Astfel, potrivit ziarului menţionat, la 25 octombrie, cu ocazia discursului Regelui în Parlament, acesta ar urma să ceară revenirea la monarhie, coroborată cu atacuri la adresa preşedintelui Băsescu.

Tot ce scrie Evenimentul zilei are o mare hibă. Presupunînd că intervenţia Regelui ar conţine cîteva referinţe critice la adresa lui Traian Băsescu, situaţia nu se poate răsturna printr-un simplu discurs. Forma de guvernămînt nu este o chestiune care să se tranşeze printr-o alocuţiune a Regelui Mihai în Parlament. Din acest motiv, articolul din Evenimentul zilei pare să fie o diversiune. Una care, de fapt, încearcă să compromită evenimentul din 25 octombrie înainte ca acesta să se producă.

Situaţia credem că este mult mai simplă. Preşedintele Băsescu a fost sfătuit prost atunci cînd i s-a spus că ar dobîndi un cîştig electoral dacă îl va ataca pe Regele Mihai. Atacurile sale (reluate cu virulenţă – afirmaţia despre „bietul ex-rege“ este nedemnă nu doar de un Şef de Stat, ci şi de oricare cetăţean care are minime cunoştinţe istorice) l-au dus într-o fundătură. Intenţia sa iniţială (că va cîştiga popularitate prin atacul la Regele Mihai) s-a întors împotriva sa. Deja, există o vorbă: ceea ce e prea mult strică şi tocmai rostogolirea grobianismelor a avut efect invers faţă de cel scontat. Preşedintele Băsescu a dovedit necunoaşterea istoriei, lipsă de echilibru şi un comportament rudimentar. Dacă, în primul moment, după afirmaţiile de la sfîrşitul lunii iunie, fidelii săi au încercat să-l scuze pe preşedinte, vorbind despre necesitatea unei dezbateri istorice despre evenimentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi despre rolul Regelui Mihai în acele timpuri, repetarea şi exacerbarea afirmaţiilor au dus la instaurarea unei tăceri. Preşedintele nu mai putea fi scuzat la nesfîrşit, situaţia a degenerat şi n-a mai putut fi ascunsă printr-un simplu îndemn de întoarcere la istorie.

În aceste condiţii, s-a scos de la naftalină „ameninţarea cu monarhia“. Articolul din Evenimentul zilei putea apărea foarte bine în publicaţiile profeseniste din anii ’90. Este acelaşi tip de discurs: monarhia vrea să intre în România pe „uşa din dos“, acum, slujindu-se şi de „pionul otrăvit“ reprezentat de Principele Radu.

Realitatea la care s-a ajuns este una strîmbă şi viciată: nu mai discutăm – cum ar fi firesc – despre rolul Regelui Mihai şi parcursul său istoric, ci reluăm obsedantele păreri despre „nocivitatea monarhiei“. Un aşa-zis plan al preşedintelui Băsescu a dat greş, preşedintele n-a acumulat puncte electorale, simpatia pentru preşedinte (cîtă mai era) s-a sfărîmat. Adepţii săi sînt stînjeniţi şi afectaţi de atacurile asupra „ex-regelui“. Dacă, la început, afirmaţiile sale intrau în tuşa groasă a grobianismului prezidenţial, deja, cu fiecare nou atac, cu fiecare nou articol, opinia publică se poate întoarce la cîteva întrebări de bun-simţ: de ce preşedintele îl atacă pe Regele Mihai? De ce cohorta de simpatizanţi tace sau, mai rău, creează diversiuni? De ce, pentru Cotroceni, Regele Mihai devine o obsesie? De ce această realitate – istorică, în primul rînd – este zgîndărită de preşedintele Băsescu şi de acoliţii săi (a nu se uita ce împotrivire a fost în PDL – cu excepţia notabilă numită Toader Paleologu –, cînd s-a pus problema adresării Regelui în Parlamentul României)? În definitiv, nu putea arăta preşedintele Băsescu mai multă bună-creştere faţă de Regele Mihai, un om cu care nu se află în concurenţă directă?

La toate aceste întrebări putem încerca un răspuns: preşedintele se simte ameninţat (o ameninţare difuză, fără legătură cu forma de guvernămînt sau cu viitoarele alegeri). Se simte ameninţat de un alt model de comportament, de o altfel de realitate, pe care n-o poate distorsiona prin mişcări subterane şi vînturare de cătuşe. Se simte ameninţat pentru că n-are controlul situaţiei, se simte ameninţat de un discurs (nedefetist, fără anunţuri privind tăieri de salarii). De fapt, preşedintele Băsescu ştie că, pentru prima oară în toată cariera sa politică, un om – întîmplător, Regele – poate să arate că România nu e ţară pierdută, în criză, o ţară a nimănui, o ţară a bunului-plac şi a politicienilor hulpavi. E panica celui prea îndepărtat de popor şi prea dedat la combinaţii politice. E panica celui care nu mai este apreciat şi preţuit, ci doar temut, e panica celui care a produs jalnici miniştri şi, vai!, prea mulţi intelectuali arondaţi scopurilor sale şmechereşti.

Ovidiu ŞIMONCA

Niciun comentariu

Un produs Blogger.