Discursul regelui. A doua zi după

Mesajul adresat de către Regele Mihai I la 25 octombrie 2011 naţiunii române, prin intermediul Parlamentului, va ajunge să reprezinte un moment de referinţă în istoria noastră recentă.

Concizia, subtilitatea, precizia şi viziunea sa clară asupra viitorului României caracterizează în mod esenţial acest discurs. Dar, dincolo de toate, discursul şochează prin echilibru şi moderaţie, în comparaţie cu tumultul subiectiv şi agresiv, de zi cu zi, al vieţii publice româneşti. Discursul Regelui a fost o atingere de seninătate, înţelepciune şi claritate într-o lume frământată de interese materiale meschine sau de intrigi jalnice, de veleitarism şi impostură, de incultură şi răutate, într-o lume tot mai săracă şi tot mai disperată de propria sa sărăcie, într-o lume a contrastelor şi a distonanţelor sociale nedrepte, într-o lume a prostului gust şi a mizeriei.


Dar discursul nu trebuie în niciun fel extras din ansamblul contextului său, nu trebuie despărţit de celelalte evenimente provocate de celebrarea celor 90 de ani de viaţă ai Majestăţii Sale. Spectacolul de gală organizat la Opera Română le-a arătat românilor că ţara lor poate fi şi normală. Prezenţa la Bucureşti a atâtor reprezentanţi ai unora din cele mai influente familii nobile din lumea de astăzi ne-a făcut pentru o clipă să credem că suntem fie într-un alt timp, fie într-un alt loc. Printre invitaţi s-a aflat cu siguranţă şi cel puţin un şef de stat, Regele Carol Gustav al Suediei.

Mulţi dintre politicieni, la cei aflaţi la putere mă refer, ori nu au înţeles mare lucru din ceea ce li s-a întâmplat, ori au refuzat cu tenacitate să recunoască adevărul. Chiar în timpul desfăşurării spectacolului de gală de la Opera Română, un astfel de personaj, continua la un alt post de televiziune să vorbească despre pericolul teoretic pe care mesajul Regelui l-ar fi putut reprezenta pentru democraţia românească şi stabilitatea statului de drept, dacă cumva Regele, în discursul său la 90 de ani, ar fi încercat să ceară Parlamentului revenirea la formula monarhiei constituţionale. Dincolo de ridicolul unui asemenea punct de vedere nu pot să nu remarc cât de diferite sunt calculele politicianiste ale unora în comparaţie cu starea de spirit şi interesele majore ale naţiunii române. Eleganţa maiestuoasă a Regelui Mihai I în faţa unor comentarii stridente care amestecă scenariile "antidemocratice" cu declararea formală a simpatiei faţă de persoana Majestăţii Sale, sper să aibă un efect terapeutic pentru poporul român.

Mai este necesară o precizare. Veşnica problema a "ex-Regelui". Spre deosebire de totalitatea demnităţilor civile şi militare, un Rege rămâne un Rege chiar şi după detronarea sa şi aceasta se întâmplă în primul rând datorită ritualului special, care în lumea creştină este legat de ungerea Regelui cu mir sfinţit.

Toate aceste discuţii la nivelul unor polemici lipsite de orice fel de consistenţă nu au nicio legătură cu realitatea momentului. Regele a dat poporului român un exemplu de demnitate şi a transmis acestuia un mesaj de iubire. Regele este un om al acestei lumi care înţelege alături de toate celelalte fiinţe raţionale că viitorul este cu mult mai important decât trecutul şi chiar decât prezentul. Regele visează o Românie cu adevărat democratică, cu instituţii funcţionale şi cu oameni politici eficienţi.

Ce se va întâmpla mâine? Cum va resimţi societatea românească efectul acestui mesaj? Ne vom întoarce la micile noastre conflicte şi la comportamentul nostru "neelegant"? Eu cred că discursul Regelui a avut un efect important asupra opiniei publice româneşti şi că în săptămânile şi lunile următoare se va resimţi în viaţa publică. La mulţi ani, Majestate!


Vlad Nistor

Comentarii

  1. LA MULTI ANI!!!
    MAJESTATII SALE REGELUI MIHAI!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acesta este adevarul,, , O lectie pentru viitor, dar nu facem nimica ca lectia sa devina si realitate... Le multumim acestor persoane dragi....

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Vlad Nistor,

    Din pacate pentru o parte din politicienii nostri, "palmele"presei straine sunt prea fine, si mi-e cam teama ca nu s-a prea lipit nimic de acestia, si cu atat mai rau, seful statului (din pacate pentru noi!) rade ghiolbaneste (scuza-ti-mi descrierea prea plastica). Eu m-am trezit de la extaz, onoare si mandria de a fi romanca, emotia de a-l celebra pe Regele Nostru , dupa cum spuneam m-am trezit (iarasi din pacate) din visul meu frumos si am deschis televizorul, vazandu-i pe aceeasi oameni mici de zi cu zi. Ignor cat pot aceasta realitate dureroasa. Dar contrastul este prea mare..la fel de mare ca atunci cand ai incerca sa introduci intr-o arie de opera un refren de manele. Nu-i asa ca zgaraie rau pe timpan?

    RăspundețiȘtergere
  4. mam saturat de presedinti doresc un rege si asa va fin in maxim 2 sau 3 ani

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu