Suveranul României, la 90 de ani

Istoria nu trebuie scrisă cu târnăcopul şi lopata sau cu secera şi ciocanul. Istoria trebuie scrisă cu sufletul curat, stăpânit de adevărul adevărat.

În lumina celor afirmate, încerc să evoc o personalitate autentică, nu numai din trecutul nu prea îndepărtat, ci şi din zilele noastre, personalitate care, în acest an, în luna octombrie, ziua 25, trece peste pragul celor 90 de ani, ani plini de glorie, dar şi de deznădejde, cu speranţa însă a unor împliniri pe care le aşteaptă şi pe care le merită.

Este vorba despre Majestatea Sa Regele Mihai I.

Este temerar şi dificil să evoc aşa cum se cuvine faptele şi actele de patriotism ale acestei distinse personalităţi. Faptul că la 23 august 1944 a avut curajul şi tăria să contribuie la oprirea măcelului mondial, la terminarea războiului cu cel puţin şase luni mai devreme, întăresc aceste afirmaţii. Apoi, prin luarea deciziei de a abdica la data de 30 decembrie 1947, a evitat masacrarea unui număr de 1000 de studenţi, masaţi de Dej, Bodnăraş şi ai lor în piaţa din faţa palatului. Ce poate fi apoi mai elocvent în această privinţă decât aceea că la data de 10 mai a.c. – ce zi minunată pe vremuri! – a făcut cunoscută ruperea tuturor legăturilor dinastice cu Casa de Hohenzollern. Cu această ocazie, a confirmat că sunt îndeplinite „dorinţele” regretatului său bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand. După hotărârea luată la data de 10 mai a.c., Casa Regală a României va purta numele de Casa Regală Română şi niciun membru al familiei nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte sau să folosească vreun titlu prin ereditate.

Prin acest gest, Mihai I dovedeşte că este un vrednic urmaş al Regelui Ferdinand, care, cu prilejul depunerii jurământului faţă de ţară, a promis că va deveni un „bun român”, ceea ce a dovedit cu prisosinţă în toate împrejurările. Prima faptă în acest context a fost aceea din 27 august 1916, când a susţinut şi reuşit intrarea României în război chiar împotriva ţării sale de origine, împotriva puterilor centrale, fiind alături de Antantă – Anglia, Franţa şi Rusia.

Nu aş fi destul de convingător în a oglindi personalitatea fostului nostru Suveran, dacă nu mi-aş aminti de cuvintele sale pline de înţelepciune rostite la fiecare început de an, la postul de radio „Europa Liberă”.

Desigur, despre această mare personalitate a istoriei noastre s-a scris şi încă se vor mai scrie multe, însă, fiindcă traversăm o epocă în care interesul material şi tarele trecutului au început să ne copleşească viaţa spirituală, sunt încă multe reţineri, mai ales din partea acelora care sunt stăpâniţi de nostalgia trecutului nu prea îndepărtat şi care şi-au însuşit cu credinţă învăţăturile acumulate după toptanul de maculatură a lui Roller. Mare păcat că mai sunt unii printre noi care nu cunosc faptele adevărate sau nu vor să le recunoască şi scriu istoria după bunul lor plac.

Pe de altă parte, fiindcă nu este mult timp până la 25 octombrie, poate că rândurile mele vor da frâu liber pornirilor oamenilor de bună credinţă să ne spună şi ei părerile de adevăraţi cunoscători ai istoriei noastre naţionale.

Am ţinut să scriu aceste rânduri de omagiere a fostului Suveran al României, Majestatea Sa Regele Mihai I, atât din pornire sufletească şi conştiinţă proprie, cât mai ales încurajat de cuvintele distinsului publicist şi profesor Petru Tomegea, care îşi încheie un recent articol cu cuvintele: „Patriotismul, modestia şi buna credinţă ale Regelui Mihai I sunt constante încă de pe vremea când ne adresa mesaje încurajatoare de la postul de radio «Europa Liberă». O făcea în numele lui Dumnezeu, al poporului său, al fraţilor români”. Vă mulţumesc, domnule profesor.

Fie ca aniversarea a 90 de ani ai Majestăţii Sale să ne facă să devenim mai altfel – mai buni, mai români, mai patrioţi!

Întrucât este singurul conducător de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial aflat în viaţă, să-i adresăm un călduros „La Mulţi Ani, Majestate!”.

În final, ca oameni realişti ce suntem, trebuie să recunoaştem însă că actuala Constituţie, aşa cum este ea, bună sau rea, trebuie respectată.

Ing. pens. DRAGOŞ PENTIUC

Niciun comentariu

Un produs Blogger.