Acvila Încoronată

Acvila Încoronată

Luni, 10 martie a.c., Senatul României a adoptat, prin procedura adoptării tacite, propunerea legislativă nr. L613 / 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102 din 21 septembrie 1992 privind stema ţării şi sigiliul statului. Iniţiat de un grup senatori PNL şi deputaţi PNL, UNPR şi PC, proiectul prevede o nouă descriere a Stemei ţării, după cum urmează:

„Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.”

De asemenea, se prevede şi modificarea stemei Ţării Româneşti, încoronându-se acvila de aur din aceasta.
În Expunerea de motive a iniţiatorilor se arată că „Stema României simbolizează statul român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Ideea de independenţă e subliniată cel mai bine de elementele stemei de pe steagul din perioada în care s-a obţinut independenţa României (1877) [domnia lui Carol I, întemeietorul – n.a.]. Pe de altă parte, e firesc să ne asumăm trecutul aşa cum a fost el. De aceea propun completarea stemei cu coroana care să fie plasată pe capul acvilei pentru a sublinia ideea de INDEPENDENŢĂ şi suveranitate a statului român şi a perioadei în care au fost obţinute, ca reper de însemnătate crucială pentru statul român.” Se face o referire expresă la perioada Monarhiei, arătându-se că „La trei ani de la Marea Unire, în 1921, compoziţia stemei cuprindea în trei zone coroana regală, acea coroană regală care simbolizează independenţa, suveranitatea şi unitatea României.”

Aşa cum se arată şi în Expunerea de Motive, în anul 1991, Comisia de Heraldică a Academiei Române a propus refacerea vechii steme din 1921, dar fără însemnele regalităţii, pentru a fi cât mai „neutră” din punct de vedere politic, în ciuda recomandărilor Academicianului Dan Berindei care arăta că mai multe ţări care au ca formă de stat republica au păstrat coroanele în compoziţia stemelor lor. În partea a doua a acestui articol voi trece în revistă care sunt aceste ţări şi ce simbolizează Coroana pentru ele, pentru a face o paralelă cu simbolismul Coroanei Române.

Coroana de oţel de pe Acvila României din stema Regatului Român, se arată în expunere, a fost turnată din oţelul unui tun turcesc capturat în Războiul din 1877, şi simbolizează caracterul naţional, suveranitatea şi independenţa, obţinută prin jertfa şi lupta poporului român. „Dacă vrem să rupem odată şi pentru totdeauna cu trecutul comunist trebuie să începem prin reconsiderarea simbolurilor naţionale: drapel şi stemă. [...] A sosit momentul să reîncoronăm acvila de pe stema României, ca act reparatoriu în faţa istoriei!” se mai arată în Expunere.

Pentru România, Coroana face trimitere la Coroana de Oţel purtată de toţi Regii României, alături de celelalte însemne ale Casei Regale a României (Sceptrul, motto-ul Nihil Sine Deo, decoraţiile, fanionul, mantia). Reginele Elisabeta şi Maria au avut, fiecare, propria Coroană. Stema Regală a României simbolizează domnia suverană a Casei Regale asupra ţării. Aurora Martin arăta într-un articol că Libertatea şi democraţia sunt ramuri fără rădăcini, în absenţa tradiţiei demnităţii şi identităţii naţionale. Imaginile care compun stema evocă istoria unui popor, tradiţia lui, şi au darul de a trezi sentimentul naţional. Într-o perioadă în care întreaga Europă era monarhică, excepţie făcând doar Franţa şi Elveţia, încoronarea lui Carol I însemna ridicarea României la rangul celorlalte state europene, [şi era un] semn de mândrie naţională şi de recunoaştere a noastră în rândul ţărilor civilizate.

Mergând mai departe cu semnificaţia filosofică şi mistică a Coroanei, doamna Marilena Rotaru arăta: Forma circulară [a Coroanei – n.a.] indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească, al cărei cimbol este cercul. Ea uneşte ceea ce este dedesubt cu ceea ce este deasupra, şi separă terestrul de ceresc, umanul de divin. Coroana exprimă întotdeauna ideea de înălţare, de putere, de iluminare. Este un semn al puterii şi al luminii, sensul simbolic al Coroanei christice. Demnitate, putere, acces la forţele superioare, suveranitate absolută – sunt sensurile cuprinse în imaginea Coroanei. [...] Crucea de deasupra Coroanei este crucea decoraţiei Trecerea Dunării.

Personal, consider că readucerea Coroanei pe capul Acvilei Române poate avea un rol educativ şi demonstrativ. Pe de o parte, conştientizarea publică a Stemei Naţionale ar aduce în discuţie valorile şi simbolurile pe care ea le exprimă, provenienţa lor istorică, relevanţa lor actuală şi idealurile la care fac trimitere. Pe de altă parte, prezenţa Coroanei ar demonstra continuitatea suveranităţii şi independenţei naţionale, nu numai faţă de poporul român, ci şi faţă de vecinii noştri. De asemenea, ea reconstitui vizual (heraldic) legătura dintre Coroana-simbol, aflată pe mai departe pe capul Majestăţii Sale Regelui, ca purtător al suveranităţii, şi identitatea statală a României.
Dintre republicile ale căror steme cuprind Coroane, prezint mai departe pe cele mai apropiate, geografic şi istoric, de România:

Federaţia Rusă are stema actuală din 30 noiembrie 1993, cuprinzând, pe un scut roşu, un vultur bicefal încoronat cu trei coroane, care pe piept are un al doilea scut ilustrând pe Sfântul Gheorghe doborând balaurul. Aceste elemente, inclusiv forma vulturului, au fost preluate in vremea lui Petru cel Mare (1682-1725), care potrivit tradiţiei purta trei coroane. Acestea simbolizau atât marile hanate cucerite de Rusia (Kazan, Astrahan şi Siberia), precum şi Sfânta Treime, iar mai târziu unitatea celor trei naţiuni – rusă, ucraineană şi belarusă. Coroana Imperială a Rusiei se află în prezent în Fondul Naţional de Diamante al Armurăriei Kremlinului, fiind expusă public.

Ungaria poartă pe stema sa actuală din 3 iulie 1990 Sfânta Coroană a Ungariei (Coroana Sfântului Ştefan), coroană folosită pentru încoronarea Regilor Ungariei începând cu secolul al XII-lea. Obiectul însuşi se află în Sala Boltită a clădirii Parlamentului Ungar. Tradiţia juridică ungară are la bază ideea că însăşi Coroana are o personalitate juridică, identică cu cea a statului ungar. Coroana era superioară monarhului domnitor, care domnea „în numele Coroanei” şi de aici dictonul „nu căutăm o coroană pentru Rege, ci un Rege pentru Coroană.”

Polonia poartă pe stema sa actuală din 1990 un vultur încoronat cu o coroană de aur. Istoria zbuciumată a Poloniei a făcut ca, de-a lungul timpului, Coroana de pe capul acvilei să simbolizeze domnia diferiţilor ocupanţi ai ţării. Ea a căpătat o relevanţă specială în 1916 când s-a constituit, cu acordul Austro-Ungariei, Regatul Poloniei (Regenţa Poloniei) şi ulterior din 1918 odată cu proclamarea celei de-a doua Republici Poloneze care şi-a adoptat stema (încoronată) în 1919. După Al Doilea Război Mondial, au existat două steme poloneze, respectiv cea comunistă, fără coroană, şi cea a Guvernului Polonez în Exil, care avea o coroană, cu o cruce deasupra ei. Trebuie arătat că Guvernul în Exil a fost recunoscut de statele occidentale în perioada 1939-1989 (cu întreruperi), existând o continuitate juridică a Preşedinţilor aleşi. Mai mult, în decembrie 1990, când Lech Walesa a devenit primul preşedinte post-comunist al Poloniei, liber ales, el a primi de la ultimul preşedinte al Guvernului din Exil, Ryszard Kaczorowski însemnele Statului (Sigiliul de Stat, fanionul şi sigiliul prezidenţial, exemplarul original al Constituţiei din 1935). Mai mult, în 1992, decoraţiile acordate de Guvernul din Exil au fost recunoscute oficial de statul polonez. Totodată, statul polonez democratic a adoptat stema actuală, cu coroană.

Cehia foloseşte din 17 decembrie 1992 două steme, respectiv cea mare, cu patru sferturi reprezentând două dintre ele Boemia, iar celelalte Moravia şi respectiv Silezia; şi cea mică, având doar Boemia. Stema Boemiei reprezintă un leu încoronat, în timp ce Moravia şi Silezia au vulturi încoronaţi. Acest leu s-a regăsit şi pe stema Cehoslovaciei în perioada 1990-1992. Coroana aminteşte de identitatea şi continuitatea Regatului Boemiei, la început parte a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, având propriul Rege, iar apoi parte a Imperiului Austriac (Austro-Ungar), fiind o entitate separată cu statut propriu de Regat în cadrul acestuia. Coroana Boemiei, cunoscută sub numele de Coroana Sfântului Wenceslas al Boemiei, este păstrată şi expusă în Castelul din Praga, fiind una dintre cele mai vechi din lume, fabricată în 1347.

Bulgaria are, din 1997, o stemă mare care, pe un scut roşu, cuprinde un leu de aur încoronat. Stema însăşi este încoronată, şi este susţinută de alţi doi lei încoronaţi. Găsindu-şi originea în secolul al XIII-lea, stema actuală a suferit unele modificări de-a lungul timpului în forma sa oficială, însă cele două elemente (leul şi Coroana) au rămas neschimbate, cu excepţia perioadei comuniste. Ceea ce s-a schimbat însă este semnificaţia Coroanei. Dacă până în 1946 ea semnifica Monarhia Bulgară (instaurată în 1879), actualmente se specifică expres în legea de resort că ea este Coroana celui de-a Doilea Ţarat Bulgar (1185-1396), adică statul Asăneştilor, care potrivit istoriografiei române reprezintă apogeul latinităţii sud-dunărene. În orice caz, ca reprezentare grafică, ea diferă mult de coroana purtată de ţarii de atunci, aşa cum apare ea în ilustraţiile din manuscrisele vremii. Nu se cunoaşte care este locaţia actuală a Coroanei cu Diamante a Bulgariei, folosită până în 1946.

Serbia are şi ea, din 2004, o stemă naţională al cărei scut este încoronat. Coroana reprezintă în mod expres Coroana Dinastiei Karadgeorgevici, creată în 1904 pentru încoronarea Regelui Petru I la Paris. Ea se păstrează şi astăzi în Serbia. Gestul încoronării stemei a fost făcut în mod expres ca un act de reparaţie istorică, în ciuda faptului că statul este o republică. Heraldistul Dragomir Acovic a dat următoarea explicaţie a semnificaţiei Coroanei: „Coroana din stema Serbiei nu este un semn al monarhiei, ci un semn al suveranităţii, precum şi al Divinităţii.” Coroana se află în posesia Familiei Regale a Serbiei.

Georgia are, în fine, din 2004, o stemă care este încoronată, având la bază stema medievală a Casei Regale Bagration. Coroana simbolizează Coroana Regatului Georgiei, numită şi Coroana Iberică (referire la Iberia / Iviria, aşa cum era denumită Georgia şi în limba română, nu la Spania), Regat care a dăinuit până în anul 628. Au mai existat Coroane georgiene şi în secolul al XVIII-lea, în perioada scurtei sale independenţe a acestui stat faţă de Rusia şi Persia. După 1800, ea a fost trimisă la Moscova pentru a se bloca încoronarea oricărui potenţial Rege al Georgiei, iar în 1930 a fost distrusă de autorităţile comuniste.

Alte state europene care preiau Coroana pe stemă deşi sunt republici sunt:

Albania – cuprinde Casca lui Skanderbeg, din secolul XV. Originalul se află la Schatzkammer în Viena;
Austria – vulturul austriac este încoronat, dar este vorba despre o coroană civică, murală, nu una regală. Coroana Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană se află la Schatzkammer în Viena, alături de Coroana Imperială austriacă;
Croaţia – în cadrul stemei sale există stema Dalmaţiei, cu trei leoparzi heraldici încoronaţi, care fac referire la Coroana lui Zvonimir, din secolul XI-XVI, pierdută între timp;
Finlanda – Leul Finlandez din stema naţională este încoronat, preluat fiind din stema Ducatului Finlandei. La independenţă, Finlanda a fost pentru o scurtă perioadă Regat, sub Regenţa Mareşalului Carl Gustaf Emil Mannerheim, urmând să fie condus de o dinastie germană. Războiul Civil a schimbat lucrurile, proclamându-se Republica. O Coroană a fost creată în 1918, dar nu a fost folosită. O replică a ei a fost făcută în anii 90 şi poate fi văzută în oraşul Kemi;
Malta – scutul stemei încoronat cu o coroană murală, civică, reprezentând un oraş-stat;
Muntenegru – are o stemă reprezentând un vultur bicefal încoronat. Coroana face referire la Dinastia Petrovic-Njegos, care este recunoscută astăzi prin lege ca Dinastie Princiară a Muntenegrului, Capul Familiei beneficiind de onorurile şi responsabilităţile specifice, similare cu cele ale Şefului Statului, în scopul reprezentării interne şi externe a Statului şi a suveranităţii sale;
San Marino – a fost dintotdeauna republică, şi totuşi stema sa este încoronată. Potrivit descrierii oficiale, Coroana serveşte ca simbol al suveranităţii. Nu face referire la un obiect anume. De menţionat că, până în anii ’70, San Marino conferea titluri nobiliare şi în continuare se consideră că are rangul unui Principat;
Dintre teritoriile dependente, Arhipelagul Ahvenamaa / Aland aparţinând Finlandei are stema încoronată cu o coroană de Conte suedez.

Iată cum reîncoronarea Acvilei Române s-ar integra perfect nu numai în tradiţia monarhică a ţării, dar şi în practica modernă a statelor europene.

de Ioan-Luca Vlad

Comentarii

  1. Corect sa fie Vulturul incoronat, dar unde ? intr-un stat pseudomunist ? intr-un stat unde coruptia este la nivel de lege ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mircea Dan Irimescu19 martie 2014, 03:42

    Insfarsit un semn de normalitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Traiasca Regele in pace si Onor !

    Acesta este inceputul Imnului de Stat al Romaniei,pe care l-au cantat generatii intregi,pana la nefericitul incident comunist din 30 Dec.1947(detronarea fortata de agentii comunisti ai Moskovei,Gh.Gheorghiu-Dej si Petru Groza,)a M.S.Regelui Mihai I si introducerea unui imn proletar (pregatit din timp,ca si a loviturii de Stat)"Zdrobite catushe in urma raman"(muzica Socor,versuri Beniuc).

    Avand in suflet Imnul Regal al Romaniei, si sub flamura tricolora si Stama Regala ,ostasii nostri s-au batut vitejeste in Primul si al Doilea Razboi Mondial,in Marea Rezistenta din Munti,anticomunista.Astazi in Diaspora Romaneasca,pe cinci continente serbarile romanilor,departe de Tara,sunt deschise cu Imnul Regal al Romaniei,dar nu-l canta tineretul Tarii la el acasa in Romania.
    Avem Srema Mica (cu coroana regala)trebuie atasata si Stema Mare(cu cei doi lei)si readus - in sufletul romanilor - Imnul Regal al Romaniei./George Craioveanu-aviator/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu