Principesa Margareta: “Mă simt puternică atunci când reuşesc să fac un copil sau un bătrân să zâmbească”

Principesa Margareta: Mă simt puternică atunci când reuşesc să fac un copil sau un bătrân să zâmbească

Întreaga experienţă a reîntoarcerii în ţara pe care o cunoştea doar din fotografii sau din poveştile de familie a reprezentat o schimbare incredibilă în viaţa Alteţei Sale Regale Principesa Margareta a României. Şi-a dorit ca românii să o cunoască mai bine, iar prin activitatea fundaţiei care-i poartă numele a reuşit să schimbe mentalităţi, venind în ajutorul celor care au nevoie, ale căror slabe puteri nu le dau voie să trăiască aşa cum îşi doresc sau celor care în ciuda talentului nu reuşesc să ajungă acolo unde merită. În ciuda sobrietăţii impuse de Casa Regală, Principesa şi-a păstrat naturaleţea. Îi place să fie în legătură permanentă cu cei din jurul său. Respectă oamenii şi îi iubeşte, această atitudine fiind o caracteristică a întregii familii. România nu mai reprezintă tărâmul interzis pentru Alteţa sa Regală şi membrii familiei, ci ţara sa, acel Acasă atât de necesar oricui în această lume. A încurajat relaţiile interumane şi a adus treptat Europa mai aproape de România. Licenţiată în Sociologie, Ştiinţe politice şi Drept internaţional la Universitatea din Edinburgh, specializată în Sociologie medicală şi sănătate publică, nu este de mirare că şi-a asumat rolul de om căruia îi pasă de semenii săi. Principesa Margareta împlineşte mâine 65 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Bagajul spiritual este cel mai preţios
După absolvirea Universităţii din Edinburgh, Principesa Margareta s-a specializat în Sociologie medicală şi politici de sănătate publică, ulterior participând într-un program de cercetare coordonat de Organizaţia Mondială a Sănătaţii, concentrat pe elaborarea de recomandări de politici de sănătate şi proiecte de sănătate preventivă. În 1983 s-a mutat la Roma şi s-a alăturat Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, unde, ca membră a echipei proiectului Zilei Mondiale a Alimentaţiei, a lucrat la o campanie de promovare în masă a programelor de agricultură, nutriţie şi eradicare a sărăciei. Trei ani mai târziu s-a alăturat Fondului Internaţional de Dezvoltare a Agriculturii. În toamna lui 1989 şi-a abandonat cariera la ONU şi s-a mutat la Geneva, să lucreze împreună cu tatăl ei, devotându-se în întregime muncii de caritate pentru România. Fundaţia Principesa Margareta a României a fost înfiinţată în 1990 de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României împreună cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I.

“Fundaţia mă împlineşte atât ca fiinţă, cât şi ca membră a Familiei Regale. Activităţile ei promovează valorile familiei mele: armonie, demnitate, responsabilitate. Mă simt puternică atunci când reuşesc să fac un copil sau un bătrân să zâmbească. Mulţi oameni îmbătrânesc frumos, păstrându-şi demnitatea, luciditatea şi au parte de sprijinul familiei. Sunt mulţi vârstnici însă care au nevoie de noi, de membrii comunităţii, pentru a putea supravieţui, nu doar grijilor materiale, ci şi singurătăţii. Numai prin exemplul personal putem să mergem înainte şi oamenii vor înţelege. Bagajul nostru spiritual este cel mai preţios. El ne ajută să descoperim lumea şi să putem şi noi dărui celorlalţi. Când am venit prima oară în România m-a impresionat contrastul dintre România profundă şi cea pe care am văzut-o în suferinţa oamenilor, în ochii copiilor bolnavi şi abandonaţi. Contrastul dintre România cea strălucitoare, plină de viaţă, păstrătoare de tradiţii populare unice din poveştile bunicii mele Regina Elena şi ale tatălui meu şi România pe care aveam să o descopăr la 18 ianuarie 1990, tristă, ternă înmărmurită parcă în durerea ei. Dar dincolo de această faţadă cenuşie se simţea vitalitatea şi dorinţa de a renaşte la viaţă a acestui popor care avea să-şi redescopere sufletul care nu-şi pierduse nici după atâţia ani credinţa. A fost o schimbare enormă pentru mine în 1990 şi alta, dar nu la fel de mare, în 2001, când m-am mutat în România. A fost o adaptare la o altă realitate. Am avut o viaţă normală, cu respect pentru bunele maniere, dar fără eticheta impusă la o curte regală, pentru că a fost alt tip de viaţă. Ca orice copii, învăţam să ne comportăm la masă, în prezenţa altor persoane sau a prietenilor, într-un mod mai degrabă occidental. Abia când am devenit adolescentă, părinţii mei au început să-mi explice cum stau lucrurile”, spune Alteţa Sa Regală Principesa Margareta.

Loreta Popa / jurnalul.ro

Comentarii

  1. DA DAR CA SA-TI AJUTI SEMENI NU TREBUIE SA AI SAU SA FI INTR-O FUNDATIE.TU CA PERSOANA CA OM TREBUIE SA DAI DACA AI MAI MULT,DAR SA STI CA SA SCOTI UN POPOR DIN SCLAVIE,NU SE POATE FACEA CU 2-3 FAMILI SARACE SI NI-CI CU FUNDATII,FI TU NATURALA ASA CUM TREBUIE SA FI CA OM,NU MAI DA-TI TINICHELE IN PIEPT LA TOTI HOTI SI TRADATORI CARE AU CONDUS ROMANIA IN MLASTINA CARE IE.DARUL INTELEPCIUNI SI A CREDINTEI ADEVARATE,NU SE INVATA IN SCOLI SI FACULTATI.TE NASTI CU IA ,SI TREBUIE SO TRAIESTI ASA CUM TI-A FOST SI DATA.IN ADEVAR.VOI SUNTETI MANIPULATII,DE ALTII.DAR EU VA APRECIEZ CONPORTAMENTUL FAMILIAR.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alteței Sale Regale Principesa Margareta, Fundatia Ion și Livia Piso Vă urează multă sănătate și fericire de ziua Alteței Voastre.
    Piso - Vișeu de Sus

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu