Zece ani de la aderarea României la NATO. Rolul Familiei Regale

Zece ani de la aderarea României în NATO. Rolul Familiei Regale

Sâmbătă, 29 martie a.c., s-au împlinit 10 ani de la depunerea de către România a instrumentelor de ratificare a Tratatului de la Washington pentru înfiinţarea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Aderarea României la organizaţia nord-atlantică a fost un proces îndelungat, posibil numai datorită unui consens naţional asupra alegerii strategice făcute de România, de a se orienta către Occident, atât politic, cât şi militar.

Cu această ocazie, marţi 1 aprilie, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României reprezintă pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României la şedinţa solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului României, dedicată aderării la NATO.

Încă din primii ani ai negocierilor pentru aderare, Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi Familia Regală a României s-au dedicat acestui deziderat, acceptat ca fundamental pentru reintegrarea ţării în Europa şi în axa transatlantică de care, istoric, aparţine.

Astfel, chiar înainte de restabilirea în ţară, Majestatea Sa Regele, Suveran mai în vârstă decât NATO şi UE, care a dat mâna cu Truman şi cu Churchill, s-a întâlnit cu Marshall şi i-a întors spatele lui Hitler, a susţinut cauza aderării României în şapte monarhii, şi anume Regatul Unit, Luxembourg, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia şi Danemarca. În nul 2000, el a mers de două ori în Statele Unite, o republică, în scopul prezentării virtuţilor României şi a rolului ei geostrategic. Prima oară, în luna mai, la New York, unde a susţinut o prelegere la World Affairs Council, iar a doua oară în octombrie, la San Francisco, unde a avut întâlniri cu autorităţile locale, oameni politici, mediul economic şi cel social, dar şi vizite la instituţii de cultură precum Stanford University și Hoover Institution[1].

În 2002, după revenirea la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Regele a avut încă şapte vizite oficiale, dintre care şase dedicate NATO (în Regatul Unit, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia şi Danemarca), dar şi una dedicată procesului de aderare la Uniunea Europeană, în Suedia.

În 2006, la doi ani de la intrarea în NATO, Majestatea Sa Regele a răspuns invitaţiei Preşedintelui Senatului Franţei, la Palais de Luxembourg, unde domnul Christian Poncelet a găzduit un dineu în onoarea Regelui, în cadrul unei călătorii oficiale la Paris unde, în prezenţa unui public numeros, doamna Hélène Carrère d’Encausse, membru şi Secretar Perpetuu al Academiei Franceze, a trecut în revistă lecţia de curaj, libertate şi perseverenţă a Suveranului Român în a aduce ţara înapoi în lumea occidentală, de unde fusese răpită prin forţa armelor.

Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României au însoţit pe Majestatea Sa Regele încă de la primul turneu NATO din 1997, contribuind şi separat, prin prezenţa lor publică şi diplomaţia regală, la promovarea imaginii, a rolului şi contribuţiei României în sfera euro-atlantică.

Prin întâlnirile directe cu Suveranii europeni, dar şi prin luările de poziţie publice, şi lobby-ul diplomatic pe care Familia Regală a României le-a desfăşurat în monarhiile şi republicile membre ale NATO, ea a adus un aport unic, caracterizat prin prestigiul personal recunoscut, care a deschis uşi şi a sensibilizat factorii de decizie cei mai înalţi, în sensul aderării noastre, irevocabile, la alianţa care apără democraţiile secolului XXI.
Reuşita misiunilor de diplomaţie regală a fost unul dintre factorii care au condus la existenţa, până în anul 2008, a Reprezentantului Special al Guvernului României pe probleme de integrare, cooperare şi dezvoltare durabilă, în persoana Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, care a avut o contribuţie majoră la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.

[1]   Hoover Institution este deţinătoarea unui patrimoniu impresionant de documente relevante pentru exilul românesc şi societatea română interbelică.

Articol de Ioan-Luca Vlad

Comentarii