Destinul unui rege şi al unei dinastii

Principesa Margareta și Regele Mihai

În numărul din luna iunie al revistei „Point de Vue”, jurnalista Mylène Sultan a publicat un articol despre Casa Regală a României şi un interviu cu ASR Principesa Moştenitoare Margareta.

Urcată pe tron în 1866, alungată de comunişti în 1947, Casa Regală a României a revenit în ţară. Ea este reprezentată de Regele Mihai I, fiica sa, ASR Principesa Margareta, şi nepotul său, Nicolae.

În 1997, sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, Regele Mihai a reprimit cetăţenia română.

Revenit în România după aproape 50 de ani de exil, Regele Mihai şi-a recuperat progresiv bunurile şi trăieşte acum la Palatul Elisabeta, împreună cu soţia sa, Regina Ana, şi cu fiica sa mai mare, Margareta.

Regele Mihai, celebrat la Londra
Regele Mihai, celebrat la Londra

Regele Mihai I are 92 de ani şi ridurile figurii sale emaciate povestesc un secol de istorie neaşteptată, bogată în evenimente, marcată de încercări, speranţe şi, în sfârşit, seninătate regăsită. Viaţa lui s-a împletit cu istoria veacului.

S-a născut în 25 octombrie 1921 la Sinaia, în castelul construit de unchiul său, Carol I. Strănepot al Reginei Victoria, viitorul lui era trasat. Provenea din familia Sigmaringen, ramura catolică a Casei de Hohenzollern. Bunicul său, Ferdinand I, trăia încă la naşterea lui. Copilul nu putea deveni rege decât după tatăl lui, principele moştenitor, Carol al II-lea. În timpul Marelui Război, România, creată după Unirea Principatelor din 1859, a fost de partea Aliaţilor. După multe peripeţii – o înfrângere militară, un armistiţiu cu Imperiile Central-Europene... –, regatul a ieşit din război ruinat, dar mărit. Tratatele de la Saint-Germaine-an-Laye din 1919 şi de la Trianon în 1920 au consacrat naşterea României Mari, cu 18 milioane de locuitori, faţă de 8 milioane înainte de conflagraţie.

Tânărul Prinţ Mihai, născut la un an după aceste tratate, n-a reuşit să se bucure de copilăria sa. Când avea 4 ani, tatăl său, Carol al II-lea, s-a despărţit de Principesa Elena a Greciei, şi-a abandonat familia şi a părăsit România renunţând la dreptul ereditar la tron, din dragoste pentru amanta sa, Magda Lupescu. Încă nu avea 5 ani când a murit bunicul său, Regele Ferdinand. A fost încoronat, sub regenţa unchiului său, Prinţul Nicolae, a Patriarhului României, Miron Cristea, şi a Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie. Trei ani mai târziu, Carol al II-lea a revenit la Bucureşti şi şi-a revendicat coroana. Numai pentru un deceniu, deoarece în septembrie 1940, o lovitură de Stat, condusă de mareşalul Ion Antonescu, îl detronează, Mihai I urcă din nou pe tron, într-o perioadă în care Europa trecea prin cel de al Doilea Război Mondial, îl alungă pe Ion Antonescu în 1944 şi România trece de partea Aliaţilor.


Discursul Regal din deschiderea concertului regal de la Ateneul Român, 2012
Discursul Regal din deschiderea concertului regal de la Ateneul Român, 2012


Dar când România era invadată de Armata Sovietică, este somat să numească un guvern prosovietic, care îl va forţa să abdice în 1947.

Părăseşte ţara, cu un tren regal, împreună cu Regina Elena. Era începutul unui lung exil, iar pentru România debutul unor decenii teribile, încheiate prin Revoluţia din 1989.

Instalat în Mare Britanie, apoi în Elveţia, Mihai I, cel mai sărac dintre foştii suverani ai Europei, şi-a construit o solidă viaţă de familie.

La nunta verişoarei sale Elisabeth a Angliei, a întâlnit-o pe prinţesa Anne de Bourbon-Parma, nepoata Zitei, ultima împărăteasă a Austriei. S-au căsătorit repede, în pofida reticenţelor familiei Prinţesei Anne, care ezita în faţa acestui rege detronat, ortodox şi ruinat. Din căsătoria lor s-au născut cinci fiice.

În 1996, Regele Mihai a desemnat-o pe cea mai mare dintre ele, ASR Principesa Margareta, moştenitoare a drepturilor sale dinastice.

În interviul din „Point de Vue”, Principesa Margareta aminteşte rolul jucat de Casa Regală în istoria României moderne, punctând şi o serie de aniversări şi comemorări ale acestui an, dar şi din perioada imediat următoare: începerea Primului Război Mondial, în urma căruia România şi-a întregit teritoriul, cea de a 175-a aniversare a naşterii primului suveran al României, Regele Carol I, şi comemorarea morţii acestuia în octombrie 1914, după o domnie de 48 de ani, centenarul terminării construcţiei Castelului Peleş, început în 1873. În 2016 se vor împlini 150 de ani de existenţă a Dinastiei, iar anul 2018 va fi dedicat celebrării Marii Uniri.


Principesa Margareta la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia
Principesa Margareta la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia


Întrebată despre amintirile pe care le are despre bunica sa, Regina Elena, de care a fost foarte apropiată, ASR Principesa Margareta a răspuns: „Regina Elena este modelul meu spiritual, mentorul meu, steaua mea polară. Ea mi-a deschis ochii asupra frumuseţii vieţii, punându-mă în acelaşi timp în gardă asupra capcanelor ei. Filosofia ei de viaţă, bunătatea şi simţul umorului au ajutat-o să reziste în timpul ultimelor sale două exiluri: între 1932 şi 1940, departe de fiul ei, apoi între 1947 şi 1982, împreună cu acesta, dar izgonită de regimul comunist. A fost alături de tatăl meu în cele mai grele momente ale celui de al Doilea Război Mondial. A salvat mii de evrei sub ocupaţia germană, în pofida pericolelor la care s-a expus. În luna aprilie, Prinţul Radu şi cu mine am făcut o vizită oficială în Israel în cursul căreia, pe lângă întâlnirile la Knesset şi la guvern, am participat la comemorarea Reginei Elena la Yad Vashem, unde a fost desemnată «Juste parmi les nations». Mă simt privilegiată că am avut o asemenea bunică”.


Principesa Moștenitoare Margareta alături de Prinţul Charles de Wales
Principesa Moștenitoare Margareta alături de Prinţul Charles de Wales


Explicând că rolul său de Principesă Moştenitoare este acela de a servi Coroana României şi interesele ţării, indiferent de circumstanţe, Principesa a reiterat ocaziile în care Familia Regală a susţinut interesele României, începând cu procesul de aderare la NATO, de la care s-au aniversat 10 ani, şi terminând cu numeroasele opere de patronaj al culturii şi artelor. Celebrarea unui deceniu de la intrarea în NATO a avut, afirmă Principesa, „o mare importanţă politică şi dinastică. A fost un omagiu adus contribuţiei Regelui Mihai, tatăl meu, la procesul de adeziune, efectuând două turnee regale, în 1997 şi în 2002. Cu aceste ocazii, el a avut întâlniri la cel mai înalt nivel cu toate monarhiie europene, dar şi în republici, cum ar fi, de exemplu, Franţa. Această misiune a fost îndeplinită cu concursul activ al guvernelor româneşti ale epocii. Diplomaţia regală a continuat să-şi asume acest rol, mai ales prin acţiuni de susţinere în favoarea integrării României în Uniunea Europeană”.


Principesa Margareta şi principele Radu la căsătoria Prinţului Albert de Monaco
Principesa Margareta şi principele Radu la căsătoria Prinţului Albert de Monaco


Amintind şi de rolul jucat de Principele Radu, ca reprezentant special al guvernului în acest proces, şi de vizitele oficiale în Europa şi în lumea întreagă, anul acesta fiind programate călătorii în Suedia, Germania, Iordania, Spania, Marea Britanie, Maroc, Isael, Rusia şi Turcia, Principesa Margareta s-a oprit şi la zecile de patronaje regale acordate unor instituţii şi organizaţii din diverse domenii, de la economie la sport, de la istorie la cultură, de la societate la sănătate...

Alteţa Sa Regală a vorbit despre încrederea de care bucură, în rândul unei mari părţi a populaţiei, Regele Mihai, dar şi de faptul că Parlamentul României a acceptat un proiect de amendament la Constituţiei, menit să recunoască rolul jucat de Casa Regală în dezvoltarea Statului român modern.


Regina Elena, portretizată de pictorul Caselor Regale europene, Philip de Laszlo
Regina Elena, portretizată de pictorul Caselor Regale europene, Philip de Laszlo

Foarte interesante sunt mărturisirile sale privind castelele Peleş şi Pelişor, recuperate de Familia Regală: „Castelele Peleş şi Pelişor sunt deschise tot timpul anului publicului şi am antamat o vastă consultare cu specialiştii în scopul elaborării acestui patrimoniu regal. Strategia se va axa pe promovarea istorică, culturală, turistică şi economică a acestor locuri. Castelul Săvârşin, în urma unei serii de transformări coordonate de soţul meu şi de mine, şi-a regăsit aproape integral forma pe care o avea pe vremea bunicii mele, Regina Elena. Restaurarea parcului istoric şi a castelului formează inima unui proiect rural de dezvoltare durabilă pe care îl întreprindem, vizând regenerarea economică, socială, culturală şi agricolă a comunităţii din jurul Castelui”.


Principesa Margareta la o sesiune de autografe
Principesa Margareta la o sesiune de autografe


Nu lipseşte din acest interviu o prezentare a Prinţului Nicolae, pe care Regele Mihai l-a numit moştenitorul său, după Principesa Margareta, la drepturile dinastice ale Coroanei României: „Prinţul Nicolae este un tânăr sportiv, cu o energie debordantă, dotat cu o inteligenţă profundă. A venit în România animat de generozitate şi de idei novatoare, şi-a făcut deja prieteni şi s-a implicat în proiecte ecologiste, educative şi caritabile. Locuieşte acum aici şi ne ajută în activităţile noastre, asumându-şi o parte din angajamentele familiei. Prinţul Nicolae este un simbol al continuităţii şi dragostea pe care o simte pentru ţară îl va ajuta să depăşească toate dificultăţile, să cunoască mai bine acest pământ şi să-i ajute pe locuitorii lui. Am deplină încredere în el şi sper că românii îi vor acorda afecţiunea şi încrederea lor”.

Adaptare de Magdalena Popa Buluc / cotidianul.ro

Comentarii